Data de 26 mai 2016 va rămâne în istoria Voronețului, așa cum a fost înscrisă în istoria acestui loc și data de 26 mai 1488. În urmă cu 528 de ani aici se punea piatra de temelie a ctitoriei voievodului Ștefan cel Mare, iar acum s-a pus o altă piatră de temelie, o carte ce vrea să marcheze un sfert de veac de la reînființarea Mănăstirii Voroneț, „Sfânta Mănăstire Voroneț. Un sfert de veac de la reînființare”. Tipărită cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, această carte tipărită la editura Doxologia a fost îngrijită de monahia Gabriela Platon, doctor în teologie,și conferențiar Carmen Cornelia Balan. În cele 393 de pagini ale cărții se regăsesc gânduri și trăiri ale celor care au fost, sunt și rămân apropiați de Voroneț.
Structurată în mai multe părți, cartea începe cu un “Popas aniversar binecuvântat de Dumnezeu” aparținând celui care a fost mereu alături de obștea de maici din Voroneț, ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Urmează apoi un articol întrebare, „De unde mie cinstea aceasta?”, aparținând stareței Mănăstirii Voroneț, stavrofora Irina Pântescu.
„Amintiri și gânduri…” aduce în fața cititorului peste 30 de scrieri ale unor oameni care cunosc Voronețul și care atunci când pășesc pragul acestui sfânt lăcaș simt lucruri pe care au dorit să le împărtășească și cititorilor. Se află printre semnatarii acestor scrieri fețe bisericești, istorici, jurnaliști și scriitori, oameni cu credință în Dumnezeu. Scrierile celor mai tineri semnatari din această carte au fost reunite într-un capitol aparte, cu titlul sugestiv „Copiii Voronețului”. Semnează copii și tineri a căror copilărie a fost marcată de existența acestui loc.
„Studii și articole” se intitulează o altă parte a cărții din care cititorul poate afla și date documentare despre Mănăstirea Voroneț. Și pentru ca cititorul să fie și mai interesat de ceea ce lecturează, cartea se încheie cu „Restituiri”, care cuprinde date istorice, arheologice, schițe și fotografii.
Cuvinte în duhul adevărului
Au ținut să fie aproape la ceas aniversar autori ai articolelor apărute în cărți, oameni de cultură, istorici, iar cei care nu au ajuns la eveniment din binecuvântate pricini au transmis mesaje pe care monahia Gabriela Platon le-a citit în cadrul lansării volumului.
Și cum orice lucru al lui Dumnezeu începe cu o slujbă de mulțumire pentru darul dat, pentru că această carte poate fi considerată un dar pentru toți cei care o vor citi, lansarea cărții a fost precedată de o slujbă arhierească oficiată de ÎPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților.
„Dumneavoastră ați iubit, iubiți și veți iubi până la sfârșitul vieții această mănăstire. Sunteți oameni ai cărții, ai studiului și ați așternut cu condeiul inimii dumneavoastră cuvinte frumoase, în duhul adevărului, despre cele petrecute aici, despre cele realizate aici. Am citit această lucrare și fiecare a spus ceva din prisosul inimii, în duhul adevărului. Pentru aceasta să-i mulțumim lui Dumnezeu și recunoștință, apreciere deosebită pentru maica stareță și maicile care o înconjoară. A fost multă dăruire de inimi și purtarea de grijă a domnului ministru Nicolae Noica (fost ministru al Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului între anii 1996-2000) și a Consiliului Județean care a contribuit atât cât a putut. Mulțumesc tuturor pentru ceea ce au făcut pentru această mănăstire, pentru cultura neamului nostru românesc”, a spus ÎPS Pimen.
Lansarea cărții a fost ea însăși o mare bucurie pentru că a adunat prietenii Voronețului laolaltă într-o zi însemnată, care avea să marcheze 528 de ani de la punerea pietrei de temelie a mănăstirii care, așa cum arată istoria, a avut un trecut zbuciumat. Cătălin Nechifor, președintele Consiliului Județean, a vorbit despre „bogăția din inima Moldovei medievale, din Bucovina”, monumentele istorice, călugării și maicile care și-au dăruit viața pentru „crezul nostru creștin, ortodox, dar și crezul pentru oamenii care trăiesc în această zonă”. Cătălin Nechifor i-a oferit maicii starețe Irina Pântescu, din partea Consiliului Județean Suceava, o diplomă de recunoștință pentru tot ceea ce a făcut la Voroneț.
La 1 aprilie 1991 Voronețul a biruit din nou
În anul 1775, Bucovina a fost ocupată de Imperiul Austro-Ungar. Intrând sub ocupația habsburgică, din 26 de mănăstiri, 23 au fost închise, rămânând doar Putna, Dragomirna și Sucevița, cu câte 25 de călugări. Mănăstirea Voroneț a fost parohie sătească. După Revoluție, în anul 1991, în urma unei decizii a ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, s-a reluat viața monahală, sub conducerea maicii starețe Irina Pîntescu. “După 206 ani de când călugării ieșeau pe poarta mănăstirii plângând, iar porțile se închideau în urma lor din cauza stăpânirii străine, la 1 aprilie 1991 Voronețul a biruit, și astăzi se înalță atât de binevenit pentru toată lumea. După 206 ani de pauză a vieții monahale toaca pe care o vedem și acum pe prispa bisericii a răsunat să anunțe reînvierea vieții monahale la Mănăstirea Voroneț”, a spus stavrofora Irina Pîntescu.
Când au venit la Voroneț primele călugărițe nu existau chilii, nu era biserică pentru slujbele din timpul iernii. Patru ani s-au oficiat slujbe în biserica-monument, fără nici un fel de încălzire, și oricât de frig a fost, maicile nu au lipsit de la nici o liturghie. Apoi a fost construit un paraclis pentru a putea proteja pe timp de iarnă biserica-monument.
La 25 de ani de la reînființarea vieții monahale, cu obște de maici, la Mănăstirea Voroneț a avut loc această lansare de carte în care se regăsesc tipărite trăiri, gânduri și fapte ale oamenilor care au fost și sunt aproape de această sfântă mănăstire, ctitorie a voievodului Ștefan cel Mare.
