Sfânta Lumină de la Sfântul Mormânt

Una dintre puținele minuni care au loc, în fiecare an, în zilele noastre, este aceea a arătării Sfintei Lumini la Sfântul Mormânt în noaptea de Înviere, adică a acelei lumini neaprinse de mâna omenească. Asupra acestui lucru există numeroase mărturii, sute și sute de credincioși fiind prezenți în momentul când, în noaptea Învierii lui Hristos, luminează pe pământ pentru câteva clipe un foc nematerial, o lumină care poate fi ținută în mână fără a te arde.
Procesiunea este măreață. Patriarhul cu tot sinodul, arhimandriții, stareții mănăstirilor din Palestina, monahi și frați, toată Frăția Sfântului Mormânt, la care se adaugă și pelerinii clerici, stau înșiruiți pe două rânduri într-o ordine desăvârșită. Apoi merg de la altarul Bisericii Învierii spre Sfântul Mormânt, în sunete de clopot și toacă, împletite cu glasurile neîntrecute ale slujitorilor. Întreg văzduhul este numai sunet și cântare. Procesiunea se face fără lumânări și în toată biserica nu se află nici o candelă sau lumânare aprinsă.
Să ne închipuim această măreață priveliște. De jur împrejurul Sfântului Mormânt, lumea de pe lume, ca la un mare spectacol, înghesuită peste tot și la toate nivelele unde se poate stă, până sus la uriașa cupolă de deasupra. Toți țin în mâini buchetele de lumânări, câte treizeci și trei, după numărul anilor pământești ai Mântuitorului, și, cu privirile ațintite spre Sfântul Mormânt, sunt într-o încordată așteptare. Procesiunea slujitorilor înconjură de trei ori Sfântul Mormânt și cele două capete ale șirului se ajung înfășurându-l ca o uriașă panglică vie.
Dumnezeu este centrul existenței
Privindu-i, gândul se duce la hora cosmică a aștrilor și a atomilor, în rotirea lor neobosită. Ceea ce simbolizează aceia, aici se petrece aievea: Dumnezeu este centrul existenței, toată făptura se rotește în jurul lui Hristos, prin Care toate viază și se mișcă. Parcă deja a început mărețul ospăț de nuntă al Mirelui Hristos precum zice Biserica: „Mire Hristoase, Care ești mai frumos decât toți fii oamenilor, Care ne-ai chemat la ospățul cel duhovnicesc al nunții tale”. Chipurile luminoase ale slujitorilor, tineri și cu trăsături îngerești, preînchipuiesc mulțimea tinerilor în haine albe din jurul tronului Mielului, din Apocalipsa, iar cântarea lor este bărbătească și plină de frumusețe.
Mormântul Domnului este pecetluit de cu seară: „Lumina era în întuneric, dar întunericul nu a cuprins-o”. După a treia înconjurare se despecetluiește ușa. Patriarhul intră înlăuntru, aduna cu mâinile vata de pe lespedea Sfântului Mormânt (care era dinainte așezata acolo), și care se aprinde acum cu o lumină fosforescentă, care nu arde și iese cu ea afară la mulțime… Un strigăt de uimire cutremură toată biserica și ropotele de aplauze ale unei nestăvilite bucurii umplu văzduhul.
Minunea s-a mai petrecut o dată
Toata lumea se înghesuie să-și aprindă buchetul de lumânări de la Sfânta Lumină și în câteva clipe întreaga biserică este o mare de foc. „Acum toate s-au umplut de lumină, și cerul și pământul”.
Paștele este sărbătoarea luminii, a biruinței, a bucuriei și totodată inaugurare, început al împărăției celei veșnice. Așa cum pe Tabor Domnul și-a arătat o clipă ucenicilor slava Sa, tot așa și acum, la Sfântul Mormânt prin Sfânta Lumină, Hristos Cel înviat strălucește o rază a slavei Sale peste cei adunați la ospățul cel de taină al Învierii Sale.
Dar totul durează doar câteva clipe; e o icoană, o arvună numai și încă nu e bucuria cea deplină. De aceea, în noaptea Învierii Biserica o va spune cu dorire: „O, Paștile cele mari și preasfințite, Hristoase…! Dăruiește-ni-le însă mai adevărat, în ziua cea neînserată a Împărăției Tale!”
Încetul cu încetul, entuziasmul se potolește, lumea e fericită că încă o dată s-a învrednicit să primească Sfânta Lumină. La altarul Bisericii Învierii începe citirea celor cincisprezece paremii și se continuă Sfânta Liturghie a Sâmbetei celei Mari, la care am avut marea fericire să slujesc și eu, nevrednicul, ca smerit pelerin la Sfintele Locuri din Țara Sfântă. Dar, în jurul Sfântului Mormânt, până târziu se vor împleti cu dangătul clopotelor ecourile bucuriei pascale ale mulțimilor de credincioși de toate confesiunile care s-au adunat la dumnezeiescul ospăț.
(Ieromonah Petroniu TĂNASE, Schitul Prodromu, Muntele Athos, sursa: http://www.nistea.com/lumina_ierusalim.htm)