După prefacerea Sfintelor Daruri urmează cererile către Dumnezeu și pomenirea Protopărinților, a Sfinților Părinți, Apostolilor, propovăduitori, Evangheliști, Mucenici, Mărturisitori, Pustnici și a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, iar corul cântă Axionul ( „Cuvine-se cu adevărat să te fericim pe tine, Născătoare de Dumnezeu…” ) apoi urmează rugăciunile pentru credincioși și astfel se încheie rugăciunile pentru toți ce alcătuiesc Biserica lui Hristos.
Despre Axion, știm că a fost compus de Cosma de Maiuma în sec. VIII, iar apoi (sec X) i s-a adăugat o parte introductivă, care provine de la mănăstirile Muntelui Athos.
Apoi urmează rugăciunea Tatăl Nostru pe care toți credincioșii o rostesc într-un glas.
După această rugăciune, ușile împărătești se închid și se săvârșește Pregătirea Sfintelor pentru Sfânta Împărtășanie.
În timp ce credincioșii cântă, preotul ia cu amândouă mâinile de pe disc Sfântul Trup, îl înalță făcând cu el semnul crucii și zice: „Se sfarmă și se împarte Mielul lui Dumnezeu, Cel ce se sfarmă și nu se desparte, Cel ce se mănâncă pururea și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc îi sfințește”. Spunând aceste cuvinte, preotul desface Sfântul Trup în patru părți, pe care scrie: I.S., H.S., N.I. și K.A. Apoi preotul luând părticica I.S. și făcând cu dânsa semnul crucii peste potir, o pune în el, spunând: „Plinirea potirului credinței Sfântului Duh.” După aceea se aduce apă încălzită (căldura) pe care preotul o binecuvântează zicând: „Binecuvântată este căldura sfinților Tăi, totdeauna acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Apoi o toarnă în potir spunând: „Căldura credinței plină de Duhul Sfânt”.
Urmează Sfânta Împărtășanie: preotul se împărtășește cu părticica ce poartă numele de H.S., și se împărtășește din potir, apoi pune părticelele N.I. și K.A. în potir și rostește trei rugăciuni de laudă.
– „Sfințește pe cei ce iubesc podoaba casei Tale….”
Apoi preotul, venind cu Sfântul Potir în ușile împărătești și înălțându-l, zice către credincioși: „Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste apropiați-vă” și urmează împărtășirea credincioșilor.
După împărtășire urmează cântările de laudă și mulțumire: „Amin. Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta, că ne-ai învrednicit pe noi să ne împărtășim…” iar apoi Ectenia finala.
Preotul iese în mijlocul credincioșilor și rostește Rugăciunea Amvonului, ca o încununare a tuturor cererilor din timpul liturghiei; această rugăciune se numește a amvonului, deoarece în biserica primară ea era rostită din amvonul ce se găsea în naosul bisericii. Patriarhul Gherman numește această rugăciune ca fiind „sigiliul tuturor cererilor”.
„Cel ce binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, și sfințești pe cei ce nădăjduiesc întru Tine, mântuiește poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale o păzește; sfințește pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceștia îi preamărește cu dumnezeiască puterea Ta și nu ne lăsa pe noi cei ce nădăjduim întru Tine. Pace lumii Tale dăruiește, Bisericilor Tale, preoților, binecredinciosului popor român de pretutindeni și armatei țării noastre. Că toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit de sus este pogorând de la Tine, Părintele luminilor, și Ție mărire și mulțumire și închinăciune înălțăm, Tatălui și Fiului si Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”.
După rugăciunea finală, preotul împarte credincioșilor prescurile din care au fost despărțite și scoase părticelele și prin aceasta păstrează chipul cel din vechime al ospățului dragostei (Agapei), practicat de creștinii timpurilor dintâi. Credincioșii sunt apoi miruiți, fapt care arată primirea lucrării necreate a Sfântului Duh în ei.
Sfânta Liturghie are darul de a ne întări pe noi ca indivizi
Iubiți credincioși, în încheiere aș vrea să vă amintesc că Sfânta Liturghie pe care o săvârșim împreună, are darul de a ne întări pe noi ca indivizi, dar totodată întărește și legăturile dintre noi. Dumnezeu ne-a creat ca ființe în comuniune ca să ne întărim prin alții și la rândul nostru să-i întărim pe alții, să ne dăm ajutor unul altuia și să ne iubim unii pe alții, așa cum ne iubește și El pe noi.
Fie ca Sfânta Liturghie să ne învrednicească pe toți ca să fim demni de Împărăția lui Dumnezeu, iar Sfânta Împărtășanie să ne unească tot mai mult cu Cel ce S-a întrupat și S-a jertfit pentru noi și ne-a răscumpărat de sub puterea păcatului.
(Preotul Alexandru)
