Exista două Liturghii pe care le săvârșim în timpul anului bisericesc: Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, care se ține de zece ori pe an și Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, care se săvârșește în restul anului.
Amândouă liturghii provin, așa după cum spuneam Duminica trecută, din liturghia Antiohiană, pe care Sf. Vasile cel Mare a rescris-o la sfârșitul secolului IV, și când spun aceasta, mă refer la faptul că Sf. Vasile a rescris o mare parte din rugăciuni.
La rândul său, Sf. Ioan Gura de Aur, a rescris o parte din rugăciuni și așa se face, că în ziua de azi avem aceste două Sfinte Liturghii.
În unele biserici ortodoxe se mai săvârșește și o a treia liturghie, cea a Sf. Iacov, care se ține însă numai o dată pe an, pe 23 Octombrie, la praznicul Sfântului Iacov.
După cum ați observat, Liturghiile Sf. Vasile și Sf. Ioan au o structură identică, singurele deosebiri fiind anumite rugăciuni și câteva imne.
După cum știți, Liturghia noastră ortodoxă este alcătuită din două părți: Liturghia Catehumenilor (sau a celor chemați) și Liturghia Credincioșilor. În vremurile de demult, cei ce nu erau încă botezați, puteau participa doar la prima parte a Liturghiei, după care părăseau biserica și așteptau afară.
1. Liturghia celor Chemați (a Catehumenilor)
După cum ați observat, înainte de a da binecuvântarea de la începutul Liturghiei Catehumenilor, preotul deschide ușile împărătești ceea ce reprezintă vestirea Împărăției lui Dumnezeu și apoi rostește:
„Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecilor!” la care credincioșii răspund „Amin”.
Liturghia Catehumenilor continuă cu un șir de rugăciuni, așa numitele Ectenii, iar corul cântă cele trei Antifoane, în timpul cărora preotul rostește rugăciuni în șoaptă.
Trebuie spus că antifoanele, așa cum le știm noi astăzi, au fost introduse abia în secolul XIV, iar până la acea dată se cântau așa numiții psalmi antifonici (91,92 si 94).
Momentul central al Liturghiei Catehumenilor, îl reprezintă Intrarea Mică, care are loc imediat după antifonul III (Fericirile).
Intrarea mică începe prin deschiderea solemnă a ușilor împărătești, ca și cum s-ar deschide ușile Împărăției Cerești, iar credincioșii pot vedea atunci Sfânta Masă, ca locaș al supremei învățături duhovnicești, de unde ne vine cunoașterea adevărului și ni se vestește viața veșnică.
Apoi preotul (sau diaconul, în cazul în care există unul) ridică Evanghelia și ocolind prin spatele altarului, ies pe ușa mică dinspre Nord, amintind de ușa acelei încăperi laterale ale bisericii timpurii de unde se aduceau cărți în mijlocul bisericii pentru a fi citite.
Intrarea preotului (diaconului) cu Evanghelia ridicată deasupra capului simbolizează venirea în lume a lui Iisus – Cuvântul pentru a vesti împărăția lui Dumnezeu; el iese ca un necunoscut prin ușa cea strâmta de la miazănoapte, iar apoi arătându-se poporului, se întoarce în altar prin ușile împărătești.
Urmează apoi o serie de rugăciuni și cântarea Întreit Sfântă: Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi.
Apoi preotul merge către locul dinapoia Sfintei Mese unde este scaunul arhiereului, care închipuie scaunul lui Hristos, și urmează începerea Propovăduirii lui Hristos, care este reprezentată de citirea din Apostol, pe care o face citețul.
Apoi urmează citirea Evanghelica pe care o face preotul sau diaconul.
În timpul citirii, credincioșii îngenunchează plecându-și cu evlavie capetele, ascultând cuvântul lui Dumnezeu.
După citire, preotul așează Evanghelia pe Sfânta Masă mai sus de antimis, care are zugrăvită pe el înmormântarea Domnului. Prin aceasta se arată că de la Liturghia învățării se trece acum la Liturghia jertfei lui Hristos , învățătura fiind de fapt pregătirea pentru Jertfa și Înviere.
Urmează o ectenie în care pot fi incluse și rugăciuni speciale pentru credincioși, precum și rugăciuni pentru sufletele celor adormiți.
Liturghia celor Chemați se încheie cu aceste cuvinte:
Preotul: Cei chemați, capetele voastre Domnului să le plecați.
Credincioșii: Ție Doamne.
Preotul: Ca și aceștia împreună cu noi să mărească preacinstitul și de mare cuviință Numele Tău, al Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Credincioșii: Amin. (După o predică a preotului Alexandru)
