Sfânta Liturghie este o rânduială de sfinte rugăciuni, în timpul căreia se săvârșește – cea mai mare Taină a iubirii lui Dumnezeu față de neamul omenesc – Jertfa fără de sânge întemeiată de Mântuitorul la Cina cea de Taină: „Iisus, luând pâinea și binecuvântând a frânt și a dat ucenicilor Săi, zicând: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu”. Luând apoi paharul și mulțumind, le-a dat lor, zicând:” Beți dintru acesta toți: acesta este sângele Meu al Legii celei noi, care pentru mulți se varsă spre iertarea păcatelor” (Mt. 26, 26-28).Scopul Sfintei Liturghii este Sfințirea Darurilor și Împărtășirea credincioșilor cu Trupul și Sângele Mântuitorului.
Sfântul Ioan din Kronștadt, menționează: „Lucrarea pe care Dumnezeu o săvârșește prin Liturghie întrece prin măreția sa chiar însăși facerea lumii. Este cu adevărat o slujire cerească a lui Dumnezeu pe pământ. Hrănește mintea, cheamă lacrimi de umilință, de evlavie; adună pe toți într-o singură unire frățească, împreunează cerul cu pământul, oamenii cu îngerii. Oare de ce oamenii sînt atât de nepăsători față de Liturghie? De ce iubesc mai mult teatrul decât biserica? Din sărăcia judecății, din puțină credință și din necredință și mai ales din pricina patimilor acestei vieți”.
Fiecare creștin ortodox e dator să pătrundă cu inima în profunzimea conținutului Liturghiei.
Din câte părți este alcătuită Sfânta Liturghie?
În două părți mari:
– Proscomidia, care se săvârșește în taină:
– Liturghia propriu-zisă, ce se săvârșește în auzul credincioșilor. Ea se compune din:
1. Liturghia catehumenilor
2. Liturghia credincioșilor
CE ESTE PROSCOMIDIA?
Proscomidia provine de la cuvântul grecesc „proscomizo” ce înseamnă „a aduce, a pune înainte, a oferi”. Ea e rânduiala pregătirii darurilor de pâine și de vin, care alcătuiesc materia Sfintei Împărtășanii.
Cum se pomenesc vii și morții la Proscomidie?
Preotul scoate cît o mică părticică pentru fiecare nume ce se pomenește, din prescurile aduse de creștini, zicând: Pomenește, Doamne (citește numele).
Aceste părticele scoase sînt așezate pe discos alături de părticelele scoase din cele cinci prescuri mari din care se va săvârși Sfânta Euharistie. Cât de minunat este acest moment ne relatează Sfântul Ioan din Kronștadt: „Când aduceți la altar prescuri pentru a se scoate din ele părticele pentru cei vii și răposați, intrați în comuniune cu Domnul, cu Maica Domnului, cu Ioan Botezătorul, cu proorocii, cu apostolii, mucenicii și cu toți sfinții. Cât de mare este Jertfa lui Dumnezeu!”
Ce simbolizează Proscomidia?
Pe de o parte ea preînchipuie nașterea și copilăria Mântuitorului , iar pe de alta , Patimile Lui.
LITURGHIA CATEHUMENILOR este alcătuită din următoarele părți:
1. Binecuvântarea preotului: „Binecuvântată este Împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului
Duh ,acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. Credincioșii, binecuvântând împreună cu preotul pe Dumnezeu, vor fi binecuvântați ei înșiși de El. Cine vine în locașul bisericii lui Dumnezeu este ca și cum ar veni în Împărăția Lui și se cuvine să-i aducă Domnului pocăință pentru că în Împărăția lui Dumnezeu nu intră nimic întinat.
2. Ectenia mare. Este o rugăciune alcătuită din mai multe cereri pentru felurite trebuințe sufletești și trupești ale credincioșilor. La fiecare din aceste cereri credincioșii trebuie să răspundă: „Doamne miluiește”.
3. Antifoanele. Sânt trei imne care ne duc cu gândul la vremea când Mântuitorul era pe pământ, dar lumea încă nu-L cunoștea.
Fericirile alcătuiesc antifonul din urmă, ele fac parte din Predica de pe munte, ținută de Iisus Hristos oamenilor (Mt. 5, 3-12), și închipuie începerea lucrării în lume a Domnului. Deschiderea ușilor împărătești la sfârșitul Antifonului al treilea arată că Mântuitorul iese din taina vieții necunoscute de până acum și Se arată lumii.
4. Vohodul mic sau ieșirea cu Sfânta Evanghelie, preînchipuie ieșirea Mântuitorului în lume spre propovăduirea Evangheliei; de aceea cântăm acum: „Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos”. În acest moment credincioșii își fac cu evlavie semnul Sfintei Cruci și se închină.
5. Imnul Trisaghion: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi”. Imnul acesta a fost preluat de la îngeri și combinat cu cuvinte din psalmi. Căci „Sfânt”, strigat de trei ori este cântarea îngerilor, iar „Dumnezeu Tare și fără de moarte” este al fericitului prooroc David. Biserica a adăugat la ele cuvântul: „Miluiește-ne pe noi”. În acest timp ușile împărătești continuă să rămână deschise, căci cântarea credincioșilor se unește cu a preotului din altar și întreaga biserică este unită cu îngerii care slăvesc și ei pe Dumnezeu în jurul Jertfelnicului ceresc.
6. Citirea Apostolului și a Sfintei Evanghelii.
Apostolul preînchipuie trimiterea Sfinților Apostoli la propovăduire. Preotul rostește: „Să luăm aminte”, pentru a evidenția că conținutul celor ce se vor citi sînt de profunzime dumnezeiască și hotărâtor pentru mântuire. În acest moment preotul aduce tămâie, care e simbolul rugăciunii curate de aceea în acest moment credincioșii trebuie să asculte cu evlavie cele citite.
Citirea Sfintei Evanghelii simbolizează înseși cuvintele lui Iisus, de aceea ni se cere să o ascultăm, stând drepți cu cugetul și cu cuvântul, căci ea ne descoperă adevărata înțelepciune, prin care ajungem la viața veșnică. Fericitul Augustin ne sfătuiește: „Să ascultăm Sfânta Evanghelie ca și cum Domnul ar fi înaintea noastră”.
Sfântul Ioan Gură de Aur , înainte de citirea Sfintei Evanghelii se ruga: „Doamne Iisuse Hristoase, deschide ochii inimii mele ca să pricep și să fac voia Ta”.
7. Ectenia întreită și ectenia pentru catehumeni. Catehumenii sînt oamenii care n-au primit botezul, dar care se pregăteau să intre în creștinism. Ei aveau dreptul să asiste la liturghie până la cuvintele: „Cei chemați, ieșiți!”.
(sursa: www.crestinortodox.ro)
