Sfânta cruce ca simbol

Nimeni să nu se rușineze de misterele glorioase ale mântuirii noastre, ale acestor simboluri, izvor pentru noi a tot felul de bunuri și cărora le datorăm existența și viața creștină. Să ducem în tot locul crucea lui Hristos ca și cum am purta o cunună. Oare, nu prin cruce toate misterele relative la mântuirea noastră s-au îndeplinit? Iată pentru ce noi păstrăm cu grijă imaginea ei în casele noastre, pe zidurile noastre, pe ferestrele noastre, pe fruntea noastră și în inima noastră. Ea este semnul mântuirii noastre a tuturor, a libertății noastre a tuturor și a bunătății Domnului „căci El a fost dus ca un miel la junghiere” (Fapte VIII, 32). Așadar, când veți face acest semn, aduceți-vă aminte de misterul crucii și potoliți în voi ura și toate celelalte patimi.
Când vă veți închina, voi veți da frunții voastre o îndrăzneală francă, inspirați sentimente generoase sufletului vostru, nu am nevoie să vă spun ceea ce va face sufletul vostru cu adevărat liber. Astfel Pavel constrângându-ne de a cuceri libertatea, care se cuvine demnității noastre, ne amintește de crucea și sângele Domnului prin care am fost răscumpărați, spre a nu mai deveni sclavi oamenilor. Gândiți-vă la prețul care a fost dat pentru voi și niciodată nu veți deveni sclavi oamenilor. Prețul, despre care ne vorbește el, este crucea. Nu numai cu mâna trebuie să formăm semnul, trebuie să-i adăugăm voința, cum și o credință profundă. Făceți-o în felul acesta pe fața voastră și nici unul din spiritele necurate nu va putea să vă reziste, pentru că vă vedea în el sabia care l-a rănit mortal, pumnalul care i-a străpuns pieptul. Nu am putea să vedem locul în care sunt dați morții cei osândiți, fără să ne cutremurăm de oroare. Ce trebuie, așadar, să simtă diavolii în prezența acestei arme cu care Mântuitorul i-a despuiat de toată puterea lor și a tăiat capul dragonului? Nu vă rușinați de o atât de mare binefacere, ca nu cumva Hristos să se rușineze de voi, când va veni în slava Sa, când acest semn va preceda pe Fiul lui Dumnezeu strălucind cu o lumină superioară aceleia a razelor soarelui. Căci atunci, crucea va apărea și prin prezența sa elocventă va apăra contra universului întreg cauza Domnului, ea va dovedi că providența n-a lipsit niciodată. Astăzi, ca și in timpul strămoșilor noștri, acest semn a deschis porțile închise. El a neutralizat veninul mătrăgunei, a vindecat rănile cauzate de mușcătura fiarelor sălbatice. Este adevărat că, deschizând porțile iadului, a ușurat intrarea cerurilor, a răsturnat barierele răului, a lipsit pe diavol de puterea sa, nu e nimic surprinzător ca a biruit băuturile otrăvitoare și fiarele sălbatice. Iată semnul pe care trebuie să-l săpați în inima voastră, alipiți-vă strâns de acesta mântuire a sufletelor voastre.