S.F.-ul, între George Lucas și George Luca

„Războiul stelelor”, superproducția cinematografică science-fiction realizată sub direcția celebrului George Lucas, i-a deschis practic acestuia drumul către eternitate, oricare alt produs al genului fiind, de atunci încoace, raportat la acesta. Iar comparațiile nu fac decât să confirme faptul că „Star Wars” rămâne piatra de temelie, în timp ce producătorul George Lucas a devenit mai faimos decât actorii. Coincidență sau nu, mai degrabă predestinare, a apărut și varianta românească, într-o traducere cât se poate de fidelă: George Luca, omul din Cluj care a produs și el o „bombă” de domeniul S.F., părăsind terenul și abandonând meciul pe care îl arbitra în acel moment, în semn de protest față de Mafia din arbitrajul românesc. Multe le-ar fi trecut prin cap (oare?) lui Nașu’ sau Corleone, dar așa afront mai rar, coană Joițico! Păi cum, tocmai acum, când campionatul păstorit de milițianul – deputat cu antecedente penale și poreclă de mafiot a ajuns, după cum însuși (și nu numai!) Corleone a sesizat, „de o corectitudine exemplară”, ba și „unul din cele mai puternice din Europa”, s-a găsit derbedeul ăsta de medic de la Cluj să ne facă de râs în ochii întregii planete!? Care Mafie din arbitraj, băi dințarule (că stomatologii nu-s chiar doctori) când echipele noastre joacă de se cutremură cupele europene, ba chiar și Albania!? Cum adică se fac promovări pe rudenie și șpăgi? Băă, tu dacă ai avea copii nu i-ai face și stomatologi și arbitri ca să semene pe deplin cu tatăl lor? Păi, uite așa și arbitrii noștri, ce, e o rușine sau vreo faptă penală ca, pardon, copiii să beneficieze de îndrumare părintească întocmai și la timp? De cinstiți ce-au fost toată cariera, de aia-și îndeamnă și copiii să le urmeze pilda… că zice și vorba aia din bătrâni: arbitrezi, nu arbitrezi, vremea fluierului trece! Așa că de mici copii au fost crescuți cu aia-n gură, suzetă, bă, ca să nu facă vreo alergie când s-au hotărât să ia în gură scula tatălui, fluierul, bă, da’ asta nu poate pricepe un nesimțit de dințar școlit pân Germania. Aoleu!, n-oi fi și tu f’un boanghen ca Loți, că și ăla tot dințar e, și la fel mânca și el, ‘r’ați ai dracu cu dinții și facultățile voastre și cu școlile nemțești! Cam așa cred că gândește Mitică, iar dacă încă n-a ieșit cu tirada asta în public, probabil că o va face curând. În ce ne privește pe noi, ăștia care pe lângă George Lucas am mai auzit și de Cervantes, nu putem decât să ne mirăm că încă mai există luptători cu morile de vânt în vremea „fotbalistului” Franz Kafka!