Sfinții Mucenici Zenovie, episcopul, și Zenovia, sora lui, au trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305) în cetatea Egeea din părțile Ciliciei. Părinții i-au crescut în frica Domnului. Aceștia mutându-se la Domnul, au lăsat copiilor moștenire multă avere. Zenovia a încredințat partea ei de avere fratelui său, pentru săraci, intrând în mănăstire. Zenovie, odată cu împărțirea averii la săraci, propovăduia și cuvântul Evangheliei. Pentru râvna sa, a fost pus episcop al cetății Egeea și a primit de la Domnul darul tămăduirii.
Pornindu-se prigoana creștinilor, Sfântul Zenovie a fost adus înaintea dregătorului Lisias, care l-a îndemnat să jertfească zeilor. Însă Sfântul Zenovie a răspuns cu îndrăzneală: „Viața cea vremelnică, pe pământ, fără Hristos, nu este viață, ci moarte adevărată, iar moartea pentru credința în Hristos nu este moarte, ci viață veșnică”. Deci a fost pus la chinuri. Sfânta Zenovia, aflând de chinurile fratelui ei, i-a mărturisit lui Lisias că este creștină. Chinurile nu i-au vătămat, de aceea au primit cununa muceniciei prin sabie. Astăzi este pomenit și Sfântul Apostol Cleopa.
(diac. George ANICULOAIE)