Sfinții Apostoli Petru și Pavel se bucură de o cinstire deosebită din partea Bisericii, fiindcă au fost “căpetenii apostolilor” și “lumii învățători”, contribuind, prin râvna lor, la răspândirea cuvântului evanghelic în multe părți ale lumii. E greu a tălmăci în grai omenesc vrednicia lor deosebită. Faptele lor minunate covârșesc mintea, iar învățăturile lor, precum și inspiratele interpretări ale slovei revelate, întrec la număr nisipul mării și stelele cerului. Li se potrivesc cuvintele psalmistului: “În tot pământul a ieșit vestirea lor și la marginile lumii cuvintele lor”. (Psalm 18, 8).
Când Biserica a luat hotărârea de a-i pomeni în aceeași zi, a fost călăuzită de cursul istoric al evenimentelor. Amândoi au fost încununați cu cununa martiriului în aceeași zi, 29 iunie, anul 67.
Dar în afară de coincidența zilei martiriului, Biserica a mai avut în vedere faptul că pe cât de mare este Petru, tot pe atât de mare este și “Apostolul neamurilor”, cel ce s-a convertit pe drumul Damascului. Pe drept li s-au atribuit amândurora calificativele: “raze ale Soarelui celui înțelegător”, “prietenii lui Hristos”, “luminătorii celor din întuneric”, “temelii neclintite ale Dumnezeieștilor învățături”, “căpetenii învățăceilor”.
„Slujitori ai lui Hristos și iconomi ai tainelor lui Dumnezeu”
Dintre aceste aprecieri, cea mai cuprinzătoare este aceea de “prieteni ai lui Hristos”, fiindcă îi înfățișează într-o unitate desăvârșită, ca “slujitori ai lui Hristos și iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (I Corinteni 4, 1).
Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost la aceeași înălțime religioasă și morală, neavând alt scop al vieții și activității lor, decât a mărturisi pe Hristos, a vesti cuvântul Lui, a fi de folos oamenilor și a-și împăca cugetul lor (Faptele Apostolilor 24, 16).
Sfântul Apostol Petru a fost pescar și se numea Simon
Sfântul Apostol Petru a fost pescar și se numea Simon. Împreună cu fratele său Andrei își câștigau cele de lipsă pentru trai, pescuind în apele lacului Ghenizaret. Aceasta până când auziră glasul de chemare al Mântuitorului: “Veniți după Mine și vă voi face pe voi pescari de oameni”(Matei 4,19). Era într-o dimineață. Trudiseră o noapte întreagă fără să prindă nici un pește.
La îndemnul lui Iisus aruncară din nou mreaja și, spre uimirea lor, – căci experiența de până atunci îi făcea să creadă că dimineața nu se poate pescui cu rod – mreaja se umplu de pește, atât de mulți încât abia au putut să o tragă la mal.
După această minune, ascultară de chemarea lui Iisus și îi urmară. Au lăsat uneltele, familia, rude și au devenit apostoli, primind o misiune nouă plină de răspundere de a vesti tainele împărăției lui Dumnezeu și de a împărtăși harul divin. De atunci cei doi frați au fost nedespărțiți de Hristos și martori ai minunilor pe care le-a făcut.
Bucuria de a fi aproape cu Iisus, a exprimat-o Sf. Apostol Petru, când s-a aflat pe Muntele Taborului, la Schimbarea la Față, zicând: “Învățătorule ce bine este să fim noi aici” (Luca 9,33).
De la Sf. Apostol Petru avem mărturisirea adevărului că Iisus este Fiul lui Dumnezeu. Aflându-se cu ucenicii Săi în Cezareea lui Filip, Iisus le-a pus întrebarea: “Cine ziceți voi că sunt ?”. Răspunzând Simon Petru a zis: ”Tu ești Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu” (Matei 16, 16).
În vremea Patimilor Domnului, Apostolul Petru, deși făgăduise că nu se va despărți de Iisus, chiar dacă toți ceilalți Îl vor părăsi, a avut o clipă de slăbiciune, spunând că nu-L cunoaște pe Iisus și că nu face parte dintre ucenicii Săi. Îndată, însă, s-a căit de fapta sa și ieșind afară din curtea arhiereului, a plâns cu amar. (Matei 26, 75).
Greșeala i-a fost iertată căci, după Învierea Sa, Mântuitorul s-a arătat Apostolilor și l-a întrebat pe Petru de trei ori dacă îl iubește. Cel ce a zis în Joia Mare de trei ori că nu-L cunoaște, acum spune de trei ori: “Da, Doamne, Tu știi că Te iubesc”, iar Iisus i-a zis: “Paște oile Mele” (Ioan 21, 17), reașezându-l în misiunea de apostol.
După Înălțarea Mântuitorului la cer, plin de curaj și de Duh Sfânt, Sf. Apostol Petru a propovăduit pe Hristos în Țara Sfântă, în cetățile din Asia Mică, și până a ajuns la Roma împăraților păgâni.
De mai multe ori a fost închis în temniță.
Și-a sfârșit viața și osârdia apostolică în Roma cezarilor, fiind răstignit cu capul în jos, acolo unde se înalță astăzi magnifica bazilică San Pietro.
Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul – “cel dorit”
Sf. Apostol Pavel, înainte de convertire se chema Saul (“cel dorit”) și era iudeu de origine din orașul Tars, capitala provinciei Cicilia. Venind de tânăr la Ierusalim, el a studiat “legea”, adică Scriptura Vechiului Testament, în școala învățatului Gamaliel, spre a deveni “rabi”. Într-adevăr, a devenit un cunoscător și apărător al “legii” și tradițiilor iudaice, aparținând la secta fariseilor.
În anul 33 este întâlnit la uciderea cu pietre a arhidiaconului Ștefan; el păzea hainele ucigașilor, fiind cunoscut ca un prigonitor al creștinilor. În zelul lui anticreștin, a cerut învoire de la sinedriu, ca să se ducă la Damasc, spre a-i prinde pe creștini și a-i aduce la Ierusalim, unde să fie judecați și condamnați la moarte. Pe drum însă, a fost convertit, în chip minunat, la credința cea nouă. O lumină puternică l-a învăluit și i-a luat vederea; el a căzut cu fața la pământ, apoi a auzit un glas care i-a grăit: “Saule, Saule, de ce mă prigonești ?”.
El a zis: “Cine ești Doamne ?”. Același glas i-a răspuns: “Eu sunt Iisus pe care tu îl prigonești”. Tremurând și plin de groază, Saul a întrebat: “Doamne ce voiești să fac ?”. Domnul i-a zis: “Ridică-te, intră în cetate și ți se va spune ce trebuie să faci”(Faptele Apostolilor 9, 1-6). Saul s-a ridicat de la pământ, dar nu mai vedea. Însoțitorii l-au dus în Damasc, unde a primit Botezul de la preotul Anania. Din Damasc s-a dus în Arabia, unde a petrecut trei ani în post și rugăciune, și s-a pregătit, spre a fi cu adevărat “vas ales care să-i ducă numele înaintea neamurilor, a împăraților, a fiilor lui Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 9, 15).
Marele dușman al creștinilor devine cel mai mare apărător al lor, fariseul fanatic devine mare propovăduitor al Evangheliei pe care o vestește în întreg cuprinsul imperiului roman.
Sfântul Ioan Gură de Aur a spus despre el că “este fereastra prin care lumea păgână a văzut pe Hristos”.
A călătorit pe uscat și pe mare, de multe ori aflându-se în primejdii din partea oamenilor sau din cauza furtunilor pe apă. Niciodată nu și-a pierdut râvna și curajul. Cine ar putea înșira toate necazurile și primejdiile prin care a trecut marele Apostol Pavel, cum însuși spune: în primejdii de la frații iudei, de la păgâni, bătut, închis, lovit cu pietre, dar dumnezeu l-a apărat și i-a purtat de grijă în tot locul și în diferite chipuri.
Pe parcursul celor trei călătorii misionare a străbătut țară după țară, oraș după oraș în tot cuprinsul imperiului roman, de la răsărit până la apus, vestind credința în Iisus Hristos. Mai la urmă a venit în cetatea Romei ca să vestească și aici Evanghelia lui Hristos. Fiind prins și închis, scrie mai multe epistole credincioșilor de la bisericile pe care le-a întemeiat.
Din porunca împăratului Nero, în ziua de 29 iunie în anul 67 i s-a tăiat capul și astfel au săvârșit călătoria pe pământ acești doi mari luceferi și mărturisitori ai credinței, Sfinții Apostoli Petru și Pavel, stâlpi ai Bisericii, iar duhurile lor se bucură în ceata prietenilor lui Hristos.
