Sf. Mucenic Gheorghe, sfântul martir purtător de biruință

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, prin martiriul său, este unul din roadele Învierii Domnului. Numai credința fermă în Înviere i-a determinat pe creștini să pecetluiască cu propriul lor sânge adevărurile creștinismului, devenind mărturisitori și mucenici sau martiri ai Celui Ce a sfărâmat puterea morții.
Biserica se întărește cu mucenicii, după cum se întărește un oraș cu soldați și străjeri. Martirii, mucenicește, au întruchipat cele mai înalte și mai sfinte virtuți ale vieții creștine. Părintele Cleopa spune cuvinte frumoase despre mucenici: „Ei nu varsă sângele altora, ci pe al lor. Nu urăsc pe nimeni, deși sunt urâți de cei răi și necredincioși. Nu se răzbună niciodată, ci iartă pe ucigași. Nu se tem de moarte, ci așteaptă să fie cât mai repede dezlegați de trup, căci cred în viața veșnică și doresc să ajungă mai degrabă la Hristos.“
Numit și „Purtătorul de biruință“, pentru că a biruit pe diavolul și pe păgâni, răbdând cu vitejie toate, pentru dragostea lui Hristos, Sfântul Mare Mucenic Gheorghe este cinstit printre cei mai mari sfinți martiri. Chinurile sale cumplite, rănile pricinuite de ostași, nevătămarea și tămăduirea minunată a trupului său, credința în Dumnezeu, răbdarea până la moarte, bărbăția și curajul său de a-L mărturisi pe Hristos îl fac pe Sfântul Gheorghe un „Mare Mucenic“ al Bisericii.
Este un exemplu pentru tineri, dar și pentru cei cu funcții înalte. Datorită realizărilor sale deosebite, Gheorghe a ajuns comandantul armatei împăratului. Contextul istoric în care a trăit Marele Mucenic Gheorghe a fost unul plin de încercări pentru creștini. Din ordinul împăratului Dioclețian (284-305), creștinilor bogați li s-au confiscat averile, funcționarii de stat creștini au fost concediați, sclavii creștinilor uciși, demnitarii creștini aruncați în temniță, slujitorii lui Hristos batjocoriți și chinuiți, iar cei care nu jertfeau zeilor, omorâți. Pentru că nu a vrut să ducă la îndeplinire ordinele împăratului păgân împotriva fraților creștini, deoarece voința lui Dioclețian nu mai era în acord cu credința sa, cu idealurile și convingerile sale morale, a renunțat la situația sa socială înaltă pătimind pentru Hristos. Tocmai această loialitate și puterea în credință îl fac pe Sfântul Gheorghe să fie atât de iubit de creștini.
(Ziarul Lumina)