Sfântul Mucenic Iulian s-a născut în cetatea Anazarve, a doua eparhie a Ciliciei, iar după moartea tatălui său s-a mutat împreună cu mama sa în Tarsul Ciliciei. Botezat fiind pruncul Iulian în numele Preasfintei Treimi, era crescut de mama sa în învățătura Sfintelor Scripturi și în creștineasca evlavie. Pe când avea 18 ani, a fost prins de păgâni, în timpul lui Dioclețian (284-305), și dus la judecată înaintea dregătorului Marcian. Timp de un an a fost purtat prin toate cetățile Ciliciei, fiind bătut și chinuit de păgâni. Aceia se gândeau că ceilalți creștini, care vedeau chinurile Sfântului Iulian, de frică, se vor lepăda de Hristos. Tot drumul a fost însoțit de mama sa, care se ruga pentru el, ca să le rabde pe toate cu credință, până la capăt. Când au ajuns ei în cetatea Egeea, mama sa i-a rugat pe păgâni să o lase la fiul ei vreme de trei zile, ca să-l sfătuiască să se închine idolilor. Dregătorul a lăsat-o, iar ea în tot acest timp, cu lacrimi l-a îndemnat să rabde toate chinurile, pentru a deveni mucenic al Domnului. După trei zile, când au fost scoși din temniță, Sfântul Iulian și mama sa au mărturisit cu mult curaj că sunt creștini. Pentru aceasta, Sfântul Iulian a fost aruncat în mare, iar pe mama sa, după ce i-au tăiat călcâiele, au omorât-o, primind astfel amândoi cununi de mucenici din mâinile Mântuitorului Iisus Hristos.
(Zarul Lumina)