Acești sfinți au trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305). Mucenicul Agapie era bărbat cinstit și încercat între creștini și slăvit pentru nevoința sa cea purtătoare de chinuri, pentru că de multe ori arătase mare îndrăzneală în mărturisirea lui Hristos printre păgâni. El a făcut legământ cu alți șapte tineri, să nu înceteze a propovădui Evanghelia Domnului. Iar acești tineri erau Timolau, Plisie, doi bărbați care se chemau Alexandru, Romil și doi cu numele Dionisie. În acea vreme, împăratul a poruncit ca toți creștinii să fie siliți să aducă jertfe idolilor. Astfel, în Cezareea Palestinei, unde era dregător Urban, s-a făcut mare praznic păgânesc, în cadrul căruia creștinii erau supuși la groaznice chinuri. Văzând acestea, cei opt tineri, aprinzându-se de râvna cea după Hristos, au alergat și, în mijlocul mulțimii stând, au mărturisit cu glas mare că și ei sunt creștini. La porunca dregătorului, sfinții au fost întemnițați și după o vreme au fost omorâți prin decapitare, primind astfel cununa muceniciei.
(Arhid. Ștefan Sfarghie, Sursa: Ziarul Lumina)





