Sfântul Teodor (†320) a trăit pe vremea împăratului Liciniu (308‑324), iar neamul său era din Evhaita. El era în oaste stratilat, adică general, iar împăratul îi încredințase cârmuirea cetății Heracleea din ținutul Pontului. Sfântul Teodor avea un suflet curat și pe mulți îi întrecea atât prin înțelepciunea și bunătatea sa, cât și prin frumusețea trupului. Fiindcă era și un orator bun, puternic în cuvânt, mulți căutau să‑l aibă prieten. Până și Liciniu dorea să‑l întâlnească, deși auzise că este creștin. Auzind însă împăratul că Teodor nu a vrut să aducă cinstire zeilor păgâni și că se ostenea cu propovăduirea credinței în Hristos Iisus, îndemnându‑i pe toți să renunțe la închinarea la idoli, a hotărât să‑l cerceteze el însuși. Astfel, a mers împăratul în Heracleea și, la cererea Sfântului Teodor, i‑a dat acestuia îngăduința să ia idolii de aur acasă la el spre a‑i cinsti după datina păgânească. Însă sfântul a sfărâmat idolii în bucăți și i‑a împărțit săracilor. A doua zi, Maxențiu sutașul i‑a spus împăratului că a văzut capul de aur al zeiței celei mari, Artemida, că era purtat de un sărac. Iar acela, fiind întrebat, a mărturisit că de la Teodor Stratilat l‑a primit. Auzind acestea, împăratul s‑a mâniat cumplit și l‑a supus pe Sfântul Teodor la chinuri groaznice, iar în cele din urmă a poruncit să i se taie capul. Sfintele sale moaște au fost duse în anul 1260 la Veneția, unde se află și astăzi. Tot astăzi pomenim și pe Sfântul Proroc Zaharia († 520 î.Hr.) care era din neamul lui Israel, din seminția lui Levi, fiu al lui Varahia. El este al 11‑lea dintre prorocii mici ai Vechiului Testament, iar numele lui înseamnă „Dumnezeu și‑a adus aminte”. Sfântul Zaharia a propovăduit împreună cu prorocul Agheu, îmbărbătând poporul la zidirea templului din Ierusalim.
(Arhid. Ștefan Sfarghie, Ziarul Lumina)