La cuvintele Profetului Ilie, o secetă groaznică s-a abătut asupra pământului: totul era secat, pârjolit, ars. Bărbații, femeile, copiii, animalele, toate se chinuiau din lipsa apei și a hranei. Izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scăpa urgiei pe care Dumnezeu o îngăduise, din dorința că foametea va face pe poporul lui Israel să se căiască și să se întoarcă la credință. Atât de mult l-a iubit Dumnezeu pe slujitorul Său Ilie, încât a împlinit întocmai ceea ce acesta a cerut ca pedeapsă asupra necredincioșilor.
Îndârjit împotriva apostaților, Ilie s-a retras într-un loc pustiu, aproape de pârâul Kerrith, dincolo de Iordan. Acolo a petrecut multă vreme, în post aspru și rugăciune. Nici când el însuși a ajuns să sufere din pricina secetei năprasnice, nu s-a arătat îngăduitor cu poporul care suferea cumplit de foame și de sete, rămânând statornic în hotărârea că cei necredincioși trebuie să ispășească această pedeapsă grea. După ce pârâul a secat, s-a retras în localitatea Sarepta Sidonului, unde a fost găzduit de o femeie văduvă care l-a omenit pe profet, chiar dacă ea și fiul său sufereau din pricina lipsurilor.
Când fiul văduvei a murit, Ilie și-a arătat puterea cu care Dumnezeu îl dăruise și l-a înviat pe copil, miracol care i-a atras și mai mult renumele de „om al lui Dumnezeu”.
Adevărata consacrare a lui Ilie ca profet al lui Dumnezeu avea să se arate în momentul confruntării sale cu regele Ahab și cu preoții idolatrii pe care acesta îi proteja. Însuși Domnul l-a trimis înaintea regelui, pentru a se vădi înaintea oamenilor puterea adevăratului Dumnezeu și pentru a se ridica pedeapsa cea grea care era asupra poporului care trebuia să se întoarcă la adevărata credință. Ilie i-a cerut regelui să adune poporul pe muntele Carmel unde el singur avea să înfrunte pe cei 450 de preoți ai zeului Baal și pe cei 400 de preoți ai zeiței Astarte.
Proba adevăratei credințe avea să fie covârșitoare pentru toți cei prezenți. Ilie s-a adresat întregului popor spunând tuturor: “Până când veți șchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmați Lui! Dacă este Baal, atunci urmați aceluia! “(III Regi 18,21).
Profetul Ilie
Dar poporul nu a răspuns nimic. Ilie a cerut ca doi tauri să fie pregătiți pentru sacrificiu și să fie așezați pe două ruguri, dar fără să se aprindă focul jertfei. Mai întâi i-a lăsat pe falșii profeți păgâni să aducă primii sacrificiul și să-l invoce pe zeul Baal ca să trimită foc din cer și să mistuie jertfa. Aceștia au strigat în zadar, din zori până seara, dar nu s-a întâmplat nimic.
Ilie râdea de ei, încurajându-i să strige mai tare, ca nu cumva zeul lor să fi adormit sau să nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul Ilie a înălțat un altar cu 12 pietre, după numărul celor 12 seminții ale poporului Israel, apoi a săpat un șanț larg în jurul altarului. Deasupra jertfelnicului a pus taurul sacrificat, apoi a poruncit să fie turnată, în trei rânduri, apă multă peste jertfă astfel încât să se umple șanțul.
După ce s-au împlinit toate acestea, ridicând ochii spre cer, cu strigăt puternic L-a invocat pe Dumnezeul lui Avraam, lui Isaac și al lui Iacov: „Auzi-mă, Doamne, auzi-mă acum cu foc, ca să cunoască astăzi poporul acesta că TU ești singurul Dumnezeu al lui Israel și că eu sunt slujitorul Tău” (III Regi 18,36). Îndată se coborî cu vuiet mare foc din cer, mistuind jertfa, lemnul și apa din șanț. Tot poporul căzu atunci cu fața la pământ strigând: „Domnul este singurul Dumnezeu!!” (18,39). Din porunca lui Ilie, falșii profeți au fost prinși și omorâți, ca unii ce aduseseră rătăcirea în mijlocul poporului.
În tradiția populară
În tradiția populară românească, Sfântul Ilie este considerat stăpânul norilor și al trăsnetelor, iar sărbătoarea lui marchează miezul verii pastorale, când ciobanii separau oile de berbeci, însoțind acest lucru cu multe obiceiuri și tradiții. Oamenii din popor au crezut mereu că Sfântul Ilie este cel care umblă cu carul de foc prin ceruri atunci când tună și fulgeră și că el este cel care pedepsește cu furtuni și grindină necredința oamenilor.
Prin această proiecție folclorică se subliniază intransigența morală a profetului și în viața cerească. Sfântul Ilie Tesviteanul rămâne în conștiința creștinilor ca un model de viață religioasă și morală și ca un martor al slavei divine înaintea oamenilor.
(www.oradereligie.wordpress.com)
