Sfântul Sofronie era din cetatea Damascului și a trăit în zilele împăratului Heraclie (610-641). Studiind filosofia, a mers la Ierusalim, apoi la mănăstirea Sfântului Teodosie, începătorul vieții de obște, și acolo a viețuit 20 de ani. L-a avut ca îndrumător pe pustnicul Ioan Moshu, scriitorul vestitei cărți Limonariul. Împreună cu acest cuvios, Ioan, Sfântul Sofronie a călătorit la mai multe locuri sfinte: la Mănăstirea „Sfântul Sava”, la Iordan, în Antiohia, apoi în Alexandria. Aici, îmbolnăvindu-se, Sofronie a fost tuns în monahism. În acea vreme, Heraclie i-a biruit pe perși, aducând la Ierusalim lemnul Sfintei Cruci, pe care aceștia îl furaseră, dar și pe Patriarhul Zaharia al Ierusalimului, care era ținut în robie. După moartea patriarhilor Zaharia și Modest a fost ales Sofro- nie patriarh al Sfintei Cetăți. Sfântul Sofronie i-a combătut pe monoteliți, întocmind scrieri care au fost citite la Sinodul al 6-lea Ecumenic. Tot el a scris Viața Sfintei Maria Egipteanca și Cuvânt despre viața Sfântului Ioan cel Milostiv.
(Ziarul Lumina)