Opera scrisă a Sf. Grigorie de Nazianz este rezultatul uriașelor frământări teologice din jurul dogmei Sfintei Treimi (la care se adaugă și problema iconomiei divine), frământări ce fac obiectul primelor două sinoade ecumenice. Această operă este alcătuită din cuvântări, poeme și scrisori.
Cuvântările
Cuvântările – partea cea mai prețioasă a acestei opere, sunt în număr de patruzeci și cinci, mai mult de jumătate datând din perioada constantinopolitană (379-381), celelalte au fost rostite la Nazianz.
Este vorba de cuvântări dogmatice, între care se disting cele cinci cuvântări teologice asupra Sfintei Treimi; cuvântări la sărbătorile creștine (Nașterea, Paștile, Cincize-cimea, etc; panegirice pentru sfinți (Sf. Ciprian al Antiohiei, Sf. Atanasie) în care oratorul desfășoară toate resursele artei sale; predici funebre (Cezarie, Sf. Vasile), gen pe care Sf. Grigorie l-a inaugurat în sânul Bisericii.
La acestea trebuie adăugate două invective adresate lui Iulian Apostatul, și, în sfârșit, câteva cuvântări de circumstanță în care autorul explică și justifică purtarea sa.
Poemele și Scrisorile
Poemele datează din ultima perioadă a vieții Sf. Grigorie (383-389).
Ele au fost împărțite în „Poeme teologice” și „Poeme istorice”, subdivizate fiecare în două secțiuni – cele teologice, în „Poeme dogmatice” și „Poeme morale”, iar cele istorice în „Poeme personale” și „Poeme despre alții”.
În poemele personale emoția este sinceră și profundă.
Poemul „De vita sua” (1940 versuri) formează o autobiografie foarte importantă pentru noi.
Culegerea de „Scrisori” cuprinde 244 de documente rezultate din corespondența purtată cu personalități din epocă (rămâne însă incertă scrisoarea adresată lui Evagrie).
Această corespondență nu o egalează însă, sub aspectul însemnătății ei istorice, pe cea a Sf. Vasile cel Mare.
Câteva piese sunt totuși documente teologice de prim ordin. Astfel sunt cele două scrisori adresate preotului Cledonius și epistola CCII, toate trei îndreptate împotriva apolinarianismului.
Teologul
În privința autenticității Testamentului Sf. Grigorie de Nazianz (P.G., XXXVII, 389-396) părerile sunt împărțite, însă exegeza modernă nu vede motive reale de contestare.
Viața Sf. Grigorie de Nazianz și luptele pe care le-a purtat împotriva principalelor erezii ale veacului său (arianismul, pnev-matomahismul, eunomianismul – ca să cităm numai câteva dintre ele) au lăsat o impresie profundă contemporanilor săi:
„Așa de mult s-a distins Sfântul Grigorie (din Nazianz) în privința pătrunderii adânci a dogmelor și a teologiei, încât, deși mulți bărbați s-au ocupat cu teologia în decursul veacurilor și au ajuns renumiți pentru înțelepciunea lor, singur el – după Ioan Evanghelistul – a primit titlul de Teologul și acest titlu i-a fost rezervat apoi numai lui”.
Sursa: www.certespirituala.ro
