Sf. Cuv. Mc. Fevronia

Sfânta Fevronia își ducea viața sub canonul unei mănăstiri din cetatea Nisibi, care se afla la granița dintre împărăția perșilor și cea a romanilor. În acea mănăstire se făcuse monahie Fevronia pe când avea 20 de ani, fiind ea nepoata Cuvioasei Vriena, egumena mănăstirii. Sfânta Fevronia era atât de frumoasă, încât nici zugravii nu ar fi putut picta frumusețea ei și le întrecea pe toate surorile sale, atât în nevoințe, cât și în înțelepciune, ea fiind înzestrată de Dumnezeu cu o minte ageră. În zilele împăratului Dioclețian (284-305) sosise în acele locuri un mare dregător împărătesc pe care-l chema Selim, iar acesta era mai sângeros decât împăratul în ceea ce-i privea pe creștini. Aflându-se că Selim sosește la Nisibi, aproape toți creștinii au fugit de acolo, inclusiv maicile din mănăstirea unde viețuia fericita Fevronia. Aceasta, bolnavă fiind, a rămas în mănăstire cu maica Vriena și alte două surori. Dregătorul Selim era însoțit la Nisibi de nepotul său Lisimah. Acesta era scârbit de faptele unchiului său, dar nu îndrăznea să spună ceva, ci în taină se sfătuia cu vărul său, Prim, căpetenia ostașilor care îl însoțeau pe Selim, ca să se arate cu milă față de creștini. Deci, intrând ostașii lui Selim în mănăstire, au prins-o pe Fevronia și au dus-o înaintea dregătorului. Acesta a încercat prin diferite făgăduințe să o facă să se lepede de Hristos, dar nu a reușit. Pentru aceasta a poruncit ostașilor să rupă hainele de pe ea, apoi să o întindă în patru părți, să aprindă foc dedesubt și să o bată patru oameni cu toiege pe spate. Și bătând-o cumplit îi curgea sângele din trup, iar carnea sfintei se scurgea în foc. După aceea, Selim a poruncit să o spânzure pe lemn, apoi păgânii i-au tăiat limba, mâinile și picioarele și mai pe urmă capul. Văzând acestea, Lisimah a plâns cu amar și împreună cu vărul său Prim, au crezut și ei în Hristos-Domnul. Despre Selim, tradiția ne spune că a înnebunit și ieșindu-și din minți s-a trântit cu capul de un stâlp și așa a murit. Lisimah a poruncit celor credincioși să ia moaștele Sfintei Mucenițe Fevronia și să le ducă la mănăstirea ei din Nisibi. Și s-au strâns episcopi, monahi și mult popor, care au îngropat cu cinste trupul ei, cu laude și cu cântări.
(Ziarul Lumina)