Sf. Cuv. Auxentie, Maron și Avraam

Pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450) trăia în Constantinopol un bărbat cinstit în rânduiala ostășească, fiind vestit în palatele împărătești, cu numele Auxentie, fiul lui Ada persul. Și era acesta pe cât de înțelept și viteaz în viața cea din afară, pe atât de credincios și de râvnitor în faptele credinței. Acesta, cunoscând pe Cuviosul Marcian, iconomul Bisericii celei mari, pe Ioan monahul și pe alți bărbați temători de Dumnezeu, s-a lepădat de slava lumească și a intrat în monahism. Deci, din ostaș al împăratului pământesc, Auxentie s-a făcut ostaș al Cerescului Împărat, Mântuitorul Iisus Hristos. A fost hirotonit diacon, apoi preot și a primit slujirea să izgonească pe diavoli din oameni. Dorind o viață liniștită, a lăsat cetatea și s-a dus într-un munte, ce se numea Oxia. Fiind oarecând descoperit de niște păstori, mulți oameni au început să vină la el pentru a fi tămăduiți sufletește și trupește. Credincioșii i-au zidit lui o chilie, iar Cuviosul Auxentie învăța și tămăduia poporul printr-o fereastră. A luat parte la Sinodul al 4-lea Ecumenic de la Calcedon (451), chemat fiind din porunca împăratului Marcian, care foarte mult îl stima. Într-o noapte, stând cuviosul la rugăciune, a văzut sufletul Sfântului Simeon Stâlpnicul călătorind spre cer. Și așa, cu evlavie viețuind, la adânci bătrâneți ajungând, și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
(Ziarul Lumina)