Pe vremea împăratului Teodosie cel Tânăr (408-450) trăia în Constantinopol un bărbat cinstit în rânduiala ostășească, fiind vestit în palatele împărătești, cu numele Auxentie. Acesta, cunoscând pe cuviosul Marcian, iconomul Bisericii celei mari, pe Ioan monahul și pe alți bărbați temători de Dumnezeu, s-a lepădat de slava lumească și a intrat în monahism.
A fost hirotonit diacon, apoi preot, și a primit slujirea să izgonească pe diavoli din oameni. Dorind o viață liniștită, a lăsat cetatea și s-a dus într-un munte, ce se numea Oxia. Fiind oarecând descoperit de niște păstori, mulți oameni au început să vină la el pentru a fi tămăduiți sufletește și trupește. Credincioșii i-au zidit lui o chilie, iar cuviosul Auxentie învăța și tămăduia poporul printr-o fereastră. A luat parte la Sinodul al 4-lea Ecumenic de la Calcedon (451), chemat fiind din porunca împăratului Marcian, care foarte mult îl cinstea. Într-o noapte, stând cuviosul la rugăciune, a văzut sufletul Sfântului Simeon Stâlpnicul călătorind spre cer. Și așa, cu evalvie viețuind, la adânci bătrâneți ajungând, și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
(Ziarul Lumina)






