Pe vremuri, în satele din jurul Fălticeniului, după Lăsatul Secului de Crăciun, începea sezonul șezătorilor. Acestea erau organizate seara, în camera de oaspeți a caselor celor mai vrednici gospodari, în zile lucrătoare, fiind singurele adunări în care oamenii se veseleau în Postul Crăciunului cântând. De multe ori aveau și caracter de întrajutorare, femeile ajutându-se între ele la torsul și sculuitul lânii. Tradiția șezătorilor de odinioară a fost readusă în atenția elevilor și nu numai de un inimos profesor de limba și literatura română de la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” din Fălticeni, preotul Constantin Bogdan Feștilă. Joi, 19 decembrie, în cadrul Programului cultural „Colinde, colinde”, la Muzeul Apelor „Mihai Băcescu” din Fălticeni, Cercul de folclor „Veșnicia s-a născut la sat”, de la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu”, coordonat de preotul profesor Constantin Bogdan Feștilă, a prezentat o oră de folclor autentic, specific acestei perioade: „Șezătoare, punte între generații” – lecție deschisă în cadrul opționalului „Introducere în folclor”. Așa cum a precizat muzeografa Maria Crăciun, șef serviciu Muzeul Apelor, organizarea acestor activități în preajma marilor sărbători creștine vine din nevoia, din necesitatea de a ne apăra valorile culturale și religioase tradiționale.
„Șezătoarea este un obicei specific, din păcate, doar părinților și bunicilor noștri. Șezătoarea, în termeni contemporani, este un loc de socializare sau un mod de socializare. Noi astăzi socializăm mai mult în spațiul virtual, și asta este una dintre marile înșelări ale vremurilor pe care le trăim, nu mai reușim să îl simțim pe aproapele nostru lângă noi, să îl privim în ochi, să trăim și să vibrăm unul către celălalt. De aceea am zis că trebuie să simțim atmosfera Crăciunului, să socializăm altfel, nu numai eu cu elevii mei la clasă, să îi invităm alături de noi și pe părinți, ei nefiind la prima activitate de tipul orelor deschise pe care eu le țin, și le mulțumesc pentru sprijin, considerație și ajutorul pe care îl primesc”, a spus prof. preot Constantin Bogdan Feștilă.
Șezătoare cu recuzită ca în gospodăria rurală
Cu haine de sărbătoare și mese îmbelșugate, elevii clasei a X-a C filologie au așteptat oaspeți din urbea de pe Șomuz, așa cum fac de trei generații încoace, pe părinți, cadre didactice și colegi, pe cunoscutul solist de muzică populară Ghiorghiță Rotaru, care a venit la întâlnire cu tradiționalele colinde din zona Fălticeni, pe redactorul-șef al cotidianului Monitorul de Suceava, Tiberiu Avram, un prieten apropiat al tinerilor care studiază filologia la liceul mai sus menționat și care îi citesc cu plăcere cărțile publicate, o parte dintre ele fiind lansate și la Fălticeni.
Participanții la șezătoare, fie că este vorba de elevi sau profesori, au adus toată recuzita necesară pentru lucru, dar și multe obiecte vechi, necesare și utile în gospodăria tradițională din mediul rural pentru a recrea atmosfera din urmă cu zeci de ani de ani. Deși oaspeții au fost mulți și șezătoarea este un lucru de suflet pentru gospodine, chiar dacă sunt eleve, acestea nu s-au lăsat prinse pe picior greșit și au gătit bunătăți de toate felurile, dar nu au uitat că suntem în Postul Crăciunului. Nu au lipsit colacul, un element care face parte din tradiția populară, pe care țața Aglaia (gazda șezătorii) l-a pregătit, colac care reprezintă infinitul, un început fără sfârșit, și care a fost așezat lângă o candelă, pe care bătrânele satului o aprind cu lumina de la Înviere și fac ca această lumină să nu se stingă niciodată, rămânând mereu aprinsă în locul de rugăciune. Au fost și prăjituri de post, și colăcei, mere și nuci pentru colindători, și multe alte bunătăți.
Confirmarea identității naționale
Pr. prof. Constantin Bogdan Feștilă a declarat: „Fiind profesor de limba și literatura română, în cariera mea didactică am simțit nevoia de a preda elevilor mei și elementele de folclor, elementele de tradiție, de obicei specifice neamului meu, pentru că în ultimii ani s-au scos aceste elemente din conținutul programelor. Ceea ce ați văzut aici este o încercare de reactualizare, de confirmare a identității noastre naționale. Acești copilași au învățat în două săptămâni cuvintele unui cântec de leagăn, unui cântec de cătănie, un colind nou, și acesta a fost unul dintre obiectivele activității, acela de a-i învăța pe copii să cânte, să cunoască versuri, să îmbrace costumul popular, să caute în lăzile cu zestre ale bunicilor și să găsească costumele autentice, să le scoată la lumină și să ni le arate într-o expoziție vie, pentru că una era să le expunem așezate pe umerașe sau pe suporți, și alta este să ne îmbrăcăm cu el. Unii dintre ei au descoperit instrumente de tors, cum ar fi furca și fusul, vârtelnița, andrelele, alții au cunoscut bastonul bunicii și cum se folosește și mă bucur că și-au intrat în rol și sunt copii talentați”.
Detaliile dau autenticitatea specifică perioadei șezătorilor
Ca să binecuvânteze Domnul sărbătoarea aceasta, șezătoarea a început cu colindul străbunicii Garofița, după care au urmat alte cântece specifice acestei perioade, melodii instrumentale interpretate de Denis Asofiei și soliștii instrumentiști ai Ansamblului Folcloric „Străjerii” din Dolhești, scenete de teatru popular cu activități specifice șezătorii, dar și un miniconcert de colinde semnat de Gheorghiță Rotaru.
„Ați văzut că în șezătoare nu s-a dansat pentru că în postul Nașterii Domnului nu se face horă, nu se bate piciorul în bătătură, însă se cântă, se doinește. Acesta a fost și pretextul lui Ionel care a venit să o cucerească pe Gabriela, fata de măritat. Am fost atenți la tot ceea ce înseamnă detalii, nu foarte multă lume le cunoaște și eu insist să spun unele lucruri. De exemplu, fetele îmbrobodite sub bărbie sunt babele noastre, sunt femei serioase, fetele îmbrobodite după cap sunt gospodine autentice venite la treabă, fetele împletite în codițe, câte două, sunt fete mari, sunt fete de măritat. La șezătorile din perioada Nașterii Domnului se interpretau cântece de leagăn, femeile veneau la treabă și cu copilașul, copilaș care a plâns cam mult pentru că era flămând și babele i-au dat să mănânce un măr. Se cântă cântece de leagăn, doine, cântece de cătănie, colinde, așa cum le-ați auzit pe toate aici. Copii au învățat versurile, toate cântecele au fost preluate de la surorile Osoianu, soliste de peste Prut, pe care elevii le cunoscu pentru că noi facem și o astfel de educație muzicală la școală. În șezătoare se cântă și la instrumente, și de aceea băieții au venit în șezătoare cu alămurile, dar și pentru a arăta Ionel că e bun de însurat și ce spate are el în sat. Băieții care au mâncat colaci și nuci, pentru că așa a fost regia, sunt băietani satului și la șezătoare sunt ca trântorii, sparg nuci și pregătesc miezul de nucă pentru cozonaci. Domnul nostru Iisus Hristos este descoperit în sceneta copiilor de la final, când preotul a venit să binecuvânteze masa, s-a așezat în mijlocul poporului și pruncușorul Petrică a venit și la pârât pe Ionel că are ceva de întrebat și nu știe cum să o facă că e cam rușinos. A cotit-o cum a cotit-o pentru că întrebarea era: cât de apropiați pot să fie doi tineri? Este un alt mesaj al educației pe care o facem noi, profesorii la școală. S-a uimit poporul de întrebare, însă răspunsul a fost simplu: doi tineri pot să fie atât de apropiați cât să încapă între ei Hristos. Aceasta face referire la o simbolistică a valorilor morale ale poporului român, fecioria fiind regăsită și în povestea lui Harap Alb, când acesta primește sfaturi de la Sfânta Duminică, care este Maica Domnului”, ne-a precizat pr. prof. Constantin Bogdan Feștilă.
Șezătoare, teatru popular, teatru folcloric și adaptări moderne
La șezătoare a venit cunoscutul interpret Ghiorghiță Rotaru, care a rămas surprins de recuzită: „Adevărat și incontestabil că… «Veșnicia s-a născut la sat». A fost o mare onoare pentru mine să fiu părtaș la această manifestare de o încărcătură spirituală și culturală deosebită. Mulțumesc mult părintelui Constantin Bogdan Feștilă pentru faptul că s-a gândit la mine. Am văzut o mare bogăție, mult aur, pentru că toată recuzita care a fost aici înseamnă aur, este averea noastră cea mai de preț, este identitatea românească. Am multe de învățat de aici, Fălticeniul face parte din zona etnofolclorică pe care o reprezint, eu venind de la Sirețel, de pe Valea Siretului, iar tata avea pământ la Baia, și la Fălticeni mă simt acasă”, consideră Ghiorghiță Rotaru.
Prof. pictor Constantin Ungureanu BOX, artist consacrat, cu foarte multe cunoștințe despre arta populară, a făcut o evaluare a activității precizând că „ce-am văzut aici a fost și șezătoare, a fost și teatru popular, teatru folcloric (este o diferență între teatrul folcloric și teatrul popular), am văzut și câteva adaptări mai moderne, pe care eu le numesc adaosuri. Eu vin dintr-un spațiu academic, dar vreau să vă spun că toți oamenii de cultură care au provenit din arte vizuale au pornit din folclor, din ancestral”. Constantin Ungureanu a vorbit și despre ceea ce înseamnă estetica fundamentală a folclorului românesc, aceasta având la bază jertfă, dor, dorință, doină, durere, dar și despre colindul ancestral și instrumentele tradiționale: fluierul, naiul, sitera, toba, alămurile aduse de imperiul austro-ungar și goarna românească care anunța ceva.
La finalul activității, directoarea Colegiului „Mihai Băcescu”, prof. Claudia Suseanu, a apreciat efortul, dăruirea și noblețea copiilor și a profesorului Bogdan Feștilă în organizarea unor activități complexe în cadrul Cercului de folclor „Veșnicia s-a născut la sat”. Prof. Bogdan Feștilă a primit o plachetă, o diplomă și o distincție pentru întreaga activitate desfășurată, muzeografa Maria Crăciun, scriitorul Tiberiu Avram, solistul Ghiorghiță Rotaru au fost recompensați cu o Diplomă de excelență pentru susținerea activităților culturale, diplomă care a fost acordată și cadrelor didactice care au îmbrăcat costumul popular și au contribuit cu obiecte la bogata recuzită a șezătorii.
