De-o bună bucată de vreme, România este raiul pedofililor locali, dar și a celor sosiți special de peste graniță, pentru a se aproviziona cu cărniță proaspătă, În carcasă. Trenurile de România sunt pline ochi cu pedofili, mergându-ne buhul că, la noi, un copil de mic litraj poate fi Închiriat mai ieftin decât o mașină de mic litraj. Vizitați România: o oază pentru dezaxați!
E vizibil că, prin părțile noastre, pubertatea capătă pe chip riduri tot mai adânci. Nu mai miră pe nimeni că fete de-a șasea rămân însărcinate în pauza mare, Înaintea tezei de mate; nu mai miră pe nimeni că băieți de-a cincea fredonează teme sexuale, la fel cum, cu trei decenii în urmă, părinții lor fredonau teme muzicale de Pink Floyd sau de Led Zeppelin. Fecioriile sunt lepădate fără regrete, În parcuri sau Între cutele de cearșaf ale unor neni care asudă nașpa tare. Dacă te mai prinde virginitatea la 12 ani, ești depășit și, implicit, devii subiect pentru glumele răutăcioase ale colegilor.
Cred că o bună parte din vina pentru această situație o are simpla existență a sexologului Bebe Mihăescu. De ce? Pentru că numai un fan al pedofiliei Își putea asocia câmpul de muncă, În cazul de față “sexul”, cu prenumele “Bebe”, care, conform DEX, Înseamnă copil mititel și fraged.
Așa Încât, cu fiecare nouă apariție În tocșouri ecranizate sau În cărțulii publicate sub egida melancolicului Liiceanu, această nefericită asociere – Între termenii “bebe” și “sex” – se Întipărește mai adânc În mintea maselor populare, constituindu-se Într-o reclamă pe față la produsul de larg consum numit “pedofilie”.
Desigur, n-am inima să cer ca sexologul Bebe să revină la prenumele său din buletin, Vasile. În urechile sale, “sexologul Vasile” sună inacceptabil. Dar cer cu tărie ca sexologul Bebe să fie scos În afara legii, cu nume și domeniu de activitate, cu tot.
