De la inventarea sa și până acum, cinematografia a fost cel mai mare creator de fantezii sexuale: vampiri, femei fatale, fete rele… Conceptul de femeie ca tentație irezistibilă s-a schimbat din secolul al XX-lea și până în zilele noastre datorită contextelor sociale.
De la femeia albă și voluptoasă de la începutul secolului, trecând pe la blonda războinică și până la femeia independentă și perversă de acum, cinematografia a fabricat diverse prototipuri feminine de seducție.
La începutul secolului al XX-lea, când abia fusese inventată cinematografia, Theda Bara a fost incarnarea prin antonomază a biblicei Eva, care a adus răul pe lume. Cu părul negru, voluptoasă, cu pielea albă și cu ochi negri, ea apărea mereu înconjurată de pene, mătăsuri și catifea pentru a-l fermeca pe muritorul de rând, dezarmat. Una dintre cele mai importante interpretări este cea din 1917, în „Cleopatra”. De atunci, mai multe actrițe au dezvoltat un mit, cel al pierzaniei bărbaților, cu frumusețea lor, inteligența, mișcările, cuvintele și senzualitatea lor. Cu trecerea timpului, prototipul femeii se schimbă și odată cu el femeia mistificată.
După Theda Bara, în anii ’20 este în vogă fata modernă și independentă. Louise Brooks, tunsă scurt, băiețește, cu fustă scurtă, era femeia prin excelență. Fata muncitoare, independentă și „șic” era prototipul modernității.
Katherine Hepburn – plină de grație și eleganță
În anii ’30 apare femeia-vampir. La Hollywood începe să se remarce figura provocatoare a lui Marlene Dietrich. Îmbrăcată în bărbat și insinuând un lesbianism pe atunci interzis, fotografiată într-un mod sofisticat de către Josef van Sternberg, alterna între frac și paiete și personifica cele mai inavuabile fantezii masculine. Tot în această perioadă a fost descoperită Greta Garbo, a cărei copilărie în Elveția a fost dură și care a ajuns în lumea filmului din întâmplare. A lucrat în țara sa natală cu regizorul Mauritz Stiller, marele geniu el vremii, care avea să fie și mentorul ei. Mai târziu, ajunsă la Hollywood, a fost catalogată drept femeia fatală. Rezervată, a știut să-și protejeze viața privată, deși a rămas un mit al seducției.
Între anii ’30 și ’40, Katherine Hepburn a devenit o icoană sexuală. Cea mai mare actriță care a existat vreodată era o persoană rafinată și de o frumusețe orbitoare, plină de grație și eleganță. Provenind dintr-o familie înstărită, vedeta nu a avut totuși o copilărie ușoară. Ea a decis să se dedice cinematografiei și, după un debut nu tocmai strălucit, a cunoscut succesul cu „A Bill of Divorcement” (1932). De atunci, cariera sa a fost în continuă ascensiune.
Bomba roșcată apare mai târziu. Mulți bărbați au ajuns la pierzanie din cauza Gildei, în anii ’40. Rita Hayworth a fost perfecțiunea în mișcare, apoi în culoare. Fotografia sa i-a încălzit pe soldați în cel de-al doilea război mondial în nopțile geroase. Gilda a devenit femeia fatală a acestor ani.
Blonda explozivă a făcut furori în anii ’50. Marilyn Monroe a marcat un hit în canoanele frumuseții: blondă voluptoasă, dar și ingenuă, cu un decolteu larg, o imagine care a rămas pentru posterioritate.
Vivien Leigh era deja în această perioadă o femeie idolatrizată și nu degeaba a câștigat un premiu Oscar pentru cea mai bună actriță în cel mai celebru film al vremii, „Pe aripile vântului”, bazat pe romanul lui Margaret Mitchell. Acum este adorată de bărbați, dar și invidiată de femei, când joacă alături de Marlon Brando în filmul „Un tramvai numit dorință” (1951), pentru care a obținut o altă statuetă a Academiei de Film.
Actriță, mit feminin, aristocrată și prințesă. Toate și nu numai pentru Grace Kelly. Starul a jucat cu succes în filme precum „Mogambo” (1953) și musicalul „High Society” (1956). Cu acestea și-a făcut loc în inima oricărui bărbat. Însă a sa aparținea doar lui Rainier II, moștenitorul Principatului Monaco, cu care s-a căsătorit în 1956.
Ava Gardner – mitul seducției la Hollywood
O viață și o carieră înfloritoare a avut Ava Gardner, una dintre cele mai mari actrițe și mituri ale seducției din istoria Hollywoodului. Viața ei sentimentală a fost tumultuoasă (s-a căsătorit și a divorțat de trei ori), iar această sensibilitate a transpus-o în filmele „Mogambo” (1953) și „The Night of the Iguana ” (1964). Privirea și senzualitatea sa îi înnebunea pe toți bărbații.
În anii ’60, Franța reușește să ajungă la Hollywood cu Brigitte Bardot. În afara frumuseții perfecte, Bardot este prietenoasă, dezinhibată, prototipul femeii pisicuță. Ea nu a încântat doar Franța, ci întreaga lume.
Eleganța rece apare în anii ’70. Lansată spre sfârșitul decadei anterioare prin interpretarea legendarei hoațe Bonnie Parker, Faye Dunaway a captivat anii ’70 datorită distingerii sale în filme precum „Chinatown” sau „Cei trei mușchetari”.
Anii ’80 sunt cei ai seducției fatale. Capabilă să interpreteze cu egală eficacitate rolul unei femei obsedate de un bărbat însurat în „Atracție fatală” și al unei marchize intrigante din secolul al XVIII-lea în „Legături periculoase”, Glenn Close avea atât o minte cât și un corp atrăgător, și nu doar.
Între anii ’80 și ’90, Maryl Streep este modelul de femeie seducătoare, cu un corp frumos și o inteligență copleșitoare, reprezentând cel mai bun mit feminin al anilor ’80 și al femeii complexe al decadei următoare. Marile sale calități au ajutat-o să câștige admirația publicului, în special masculin, în filme precum „Kramer vs. Kramer (1979), „Heartburn” (1986) și „The House of the Spirits” (1993), bazat pe romanul omonim al lui Isabel Allende.
Sharon Stone naște instincte primare
Anii ’90 sunt marcați de femeia perversă, fără scrupule. Nu mulți ar fi putut ghici că Sharon Stones, această blondă huiduită în producții precum remake-ul filmului „Sangre y arena” și „King Salomon’s Mines”, avea să devină sex simbolul decadei, datorită încrucișării picioarelor din „Instinct primar”.
În prezent, Nicole Kidman și Julia Roberts sunt cele mai bine plătite vedete de la Hollywood și cu cel mai mare renume internațional. Frumusețea, suavitatea, inteligența și finețea lor le-au transformat în dive ale ecranului și în mituri venerate de orice bărbat. Prima s-a remarcat în pelicule precum „Moulin Rouge” (2001) și „The Hours”, unde a interpretat într-un mod genial rolul scriitoarei Virginia Wolf. A doua, considerată „iubita Americii”, a cucerit lumea cu performanța sa din „Erin Brochovich” (2000, pentru care a câștigat un premiu Oscar) și „Notting Hill” (1999).
Click News
