Gigi Becali comite în fiecare zi o mulțime de infracțiuni, prima dintre ele fiiind aceea că există. Un caz clinic, care arată cum paranoia poate să dezacordeze o minte puțină, el crezându-se un fel de mântuitor local, șef al punctului de lucru România.
Sincer să fiu, pe mine omul ăsta mă plictisește și mă obosește de moarte, mai ales că presa românească pare terenul lui agricol, vinovați de „becalită” fiind șefii de gazete și de posturi tv, care-l pupă în fund cu o aprindere demnă de o cauză mai bună.
Pentru că am și eu un stomac, n-o să-l disec azi pe Becali. Altceva mă doare: lipsa de solidaritate a breslei gazetărești, vizibilă în cazul lui Becali. Acea lipsă de solidaritate făcea ca, în timp ce Becali îi golea lui Huidu pahare cu vin în cap, Radu Moraru să-l cheme și să-l perie la „Nașul”. Cristian Tudor Popescu era amenințat și umilit de Becali în public, ceea ce nu-l împiedica pe Diaconescu să-i caute a doua zi în coarne. Jurnaliști de la „Antena 1” erau poftiți de Becali să-i facă sex oral, pentru ca seara să apară din nou pe post, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Negrul ăla care făcea reclamă la ciocolată era curentat de Becali de-i zburau penele, iar peste o săptămână mari editorialiști acceptau să-i fie consilieri personali.
Nu știu cât de grave sunt faptele ilegale ale lui Becali. Dar știu că nu Zmărăndescu și ceilalți sunt principalii lui complici. Principalii lui complici sunt șefii organismelor de presă care-au făcut din el o vedetă.
Nici n-o să afirm că Becali ar trebui internat nu într-o pușcărie, ci într-un spital de nebuni, fiindcă ar însemna să-i insult pe marii nebuni ai lumii, unii dintre ei artiști irepetabili.
Cred că Becali într-un alt loc ar trebui introdus: într-o școală ajutătoare.
