Tot mai des citesc și aud că am fi devenit pașalâc. Înalta Poartă nu mai e lângă Bosfor, ci la Bruxelles. Domnitorii spurcați și hapsâni, nu doar cei fanarioți, își asigurau o stăpânire liniștită a plebei pe care o beleau după cum aveau chef, plătind în prealabil sultanului o sumă chiar mai mare decât era cerută. Cerea sultanul zece care cu galbeni? Fanariotul plătea douăzeci. Cerea o sută de cadâne? Îi trimitea două sute.
Așa a făcut Băsescu. Mai întâi licuricind pe lângă americani. Vă amintiți, decât să le-o… mai multor licurici mici, mai bine i-o … unuia mare. Felația politică a piratului de la București a făcut plăcere peste Ocean, dar a enervat partenerii europeni care se vroiau și ei mângâiați pe interese. Și așa a ajuns Băsescu să voteze, inclusiv chestiuni legate de euro, care nu ne priveau, sau împovărări suplimentare pentru o țară cu fiscalitate șubredă, la Bruxelles, unde a jucat tontoroiul pentru toți și niciodată pentru România.
Câștigul? Chiar dacă l-au disprețuit și-l disprețuiesc, dându-și seama de anvergura de lacheu a personajului, politicieni ca madam Merkel, extrem de atenți la interesele țării lor, au primit bucuroși plocoanele de la București pe care nici măcar nu le ceruseră.
Ei bine, servilismul de afară al lui Băsescu i-a îngăduit, cu atât mai mult cu cât are un popor îngăduitor, că doar noi nu suntem sârbi, greci sau spanioli, să facă ce vrea acasă. Umil afară, belitoriu pentru ai lui în țară. Ia, dacă-i poți jupui, de pe români șapte piei! – sună o vorbă. Băsescu a putut, iar românul s-a lăsat belit pe spinare, ca oaia.
Iată secretul sprijinului de afară pentru Băsescu, un sprijin care încalcă flagrant norme europene. Și pentru Barroso și pentru Merkel și pentru alții, îndrăgostiți subit de saltimbancul de pe Dâmbovița, norma europeană cea mai democratică rămâne propriul interes care, în cazul lor, se suprapune interesului celor pe care-i reprezintă (asta Băsescu n-a putut-o învăța, nefiindu-i în fire). Iar dacă ai servitori docili ai interesului tău, poți să le treci cu vederea fleacuri cum ar fi distrugerea popoarelor lor, îndatorarea până la secătuire și asasinat dacă ție îți ies peșcheșuri grase din asta. Lecția servilismului afară și a cruzimii, dezmățului, orgiilor în țară o știe perfect Băsescu.
Vreți să știți de ce Europa nu acceptă un principiu valabil la ea acasă, acela al votului majoritar și atât? De-aia! În fond dacă vin trei inși la vot sau trei milioane, șansele în referendum sunt egale, perfect egale pentru ambele părți. Din cei trei, doi pot vota pentru Băsescu și unul împotrivă sau doi împotrivă și unul pentru. De ce vrea Europa, în plin sezon estival, cu lume în concedii, când la ea acasă se prezintă uneori la urne 20 la sută din votanți, să votăm mai mulți decât suntem? De ce calcă constituția bunului-simț în picioare mahări ai democrației ca Barroso sau alții? Păi tocmai ce spusei mai devreme. Că așa vrea mușchii lor, doritori să fie masați duios.
