Serviciile secrete: subiect fierbinte al acestei veri

Teribil se mai discută vara asta despre serviciile secrete, care s-au înmulțit precum buruienile pe la noi, după cum susțin vocile competente. Avem o slăbiciune firească pentru serviciile secrete, dacă ne gândim bine, întrucât a ne spiona și turna aproapele reprezintă o formă de socializare, o îndeletnicire dintre cele mai plăcute.
Am cam înlemnit însă când am auzit că și-n redacțiile ziarelor și televiziunilor muncesc ofițeri secreți, sub identitate falsă de jurnaliști. De aia or fi în presă atâția incompetenți! De-acum înainte, cum văd un ziarist incompetent, cum îi cer legitimația de ofițer. Numele și gradul, cetățene!
Abia acum îmi explic de ce Ion Cristoiu, cu omniprezenta sa limbă împiedicată, recunoștea – acum câțiva ani – că a părăsit un ziar pe care-l păstorea, pentru că i se acrise de confruntările dintre redactorii reprezentând diverse servicii secrete.
Departe au ajuns lucrurile, dacă până și lui Cristoiu i s-a acrit, el fiind expertul recunoscut în a produce altora acreală.
*
Așadar, după cum am aflat, destui inși își zemuiesc truda în serviciile secrete, zburdalnice din cale-afară pe meleagurile noastre. Unii dintre ei transpiră oficial, cu carte de muncă și concediu legal de odihnă, și-i știe tot norodul. În timp ce alții se numesc agenți acoperiți, fardați și deghizați să nu pară ce sunt. Agenți secreți, deci.
Primii se simt îmbuibați de importanță, străduindu-se să le semene eroilor din filmele de luptă și sex, cu care-și țin treaz nervul optic, în timpul așa numit liber. Dar cei mai apropiați inimii noastre sunt agenții acoperiți, ei închipuindu-și că nimeni nu le decodifică hramul pe care-l poartă. Și probabil că așa și este.
*
E-o certitudine c-avem strașnică trebuință de servicii secrete, capabile să ne păzească de spionii cei răi la suflet și intenție. Cine se-ndoiește că dușmanii otrăviți ai țării abia așteaptă să ne-nhațe – într-un moment de omenească neatenție a noastră – misterele naționale, pentru a le folosi ulterior în scopurile lor josnice, imperialiste, cotropitoare?
De-aceea, considerăm că agenții români secreți trebuie să vegheze neabătut, pentru ca națiunile pizmașe să nu pună mâna, de exemplu, pe misterul cușmei de oaie ori pe-al caselor de chirpici, fala arhitecturii noastre naționale.
Cu strășnicie trebuie păzit miracolul gloduros al autostrăzilor noastre sătești – cu patru benzi, dacă socotim și șanțurile – ca să nu-ncapă în brațele japonezilor sau sud-coreenilor, oblici la ochi și suflet!
Să se facă tot ce-i omenește posibil, pentru ca formula încifrată a opincilor de piele porcină să n-ajungă vreodată în servieta marilor case de modă, și s-o vedem cumva pe negruța Naomi Campbell ori pe altă fotomodeliță, unduindu-se încălțată c-un simbol de-al nostru milenar!
Să apărăm, cu arma în mână, dacă e nevoie, taina căruțelor, care ne individualizează miraculos marile orașe, ca să nu mai vorbim de sate!
Să nu permitem să ne fure nimeni secretul inundațiilor!
*
Nu trebuie să ne pară rău deloc după finanțele țării, deversate în țevile lungi și largi ale serviciilor secrete. Nu trebuie să ne pară deloc rău: taina de aur a subdezvoltării noastre e musai s-o păzim cu orice preț!