“Separatismul în Moldova: ideologie și acțiune (1856 – 1866)”

Studiul cu acest titlu, care constituie teza de doctorat a prof. Gheorghe-Gabriel Cărăbuș (lucrare care a ieșit recent de sub tipar la editura ieșeană “Universitas XXI”), ni-l recomandă pe autor, pe care-l cunoaștem ca director al bibliotecii publice sucevene, ca pe un scrupulos și original cercetător al istoriei.
“Un demers bine construit, pe baze documentare și de literatură solide…”
În cele peste 600 de pagini ale lucrării, în care, așa cum remarcă într-un “Cuvânt înainte” prof. univ. dr. Dumitru Vitcu, autorul “și-a propus să aprofundeze agitata epocă a Unirii Principatelor, cu excepționala-i generație care a ilustrat-o”, este radiografiat un deceniu (1856 – 1866) din frământata perioadă de coagulare a statului național român modern.
“Un demers bine construit, pe baze documentare și de literatură solide, cu rezultate constând în «lămuriri» nu doar de detalii, ci și de interpretări controversate, la nivelul literaturii de specialitate”, după cum apreciază și prof. univ. dr. Gheorghe Cliveti.
“O vedere de ansamblu asupra fenomenului separatist” din Moldova
Studiul, așa cum ne previne Gheorghe-Gabriel Cărăbuș din “Introducere”, oferă “o vedere de ansamblu asupra fenomenului separatist” din Moldova, fenomen apărut ca o reacție opusă unionismului, într-o încercare de conservare a statutului unui principat pentru care menținerea separației reprezenta cheia dezvoltării patriotice și tradiționale.
Structurată în patru capitole, lucrarea tratează “aspectele definitorii legate de apariția, dezvoltarea și anihilarea mișcării separatiste din zonă, inclusiv de activitatea și ideologia adversarilor partidei naționale”.
Un nou și binemeritat omagiu de prețuire pentru generația care a înfăptuit Unirea
Dacă “partida națională” și actul Unirii au fost cercetate și aprofundate în numeroase studii, fenomenul separatist și gruparea care s-a opus înfăptuirii Unirii au trezit în mai mică măsură interesul istoricilor.
“Inexistența, până la această dată, a unei sinteze monografice cu privire la forțele interne din Moldova care se opuneau Unirii Principatelor – subliniază prof. univ. dr. Mihai Iacobescu – justifică pe deplin alegerea unei astfel de teme”.
“Însemnătatea, originalitatea, actualitatea unei astfel de lucrări – conchide el – este cu atât mai benefică, mai nimerită, cu cât ne oferă un nou și binemeritat omagiu de prețuire, recunoștință și admirație pentru acea generație de aur, care a chibzuit, a pregătit și înfăptuit prima și cea mai frumoasă zi din istoria devenirii și împlinirii statului român unitar modern”.