Sensul Duhovnicesc al Hramului Bisericii

1. Hramul bisericii, înger ocrotitor al comunității drept-măritoare.
La nașterea din apă și din duh, adică la botez, credinciosul primește odată cu numele, și îngerul său păzitor, strajă credincioasă, păzitorul nostru de primejdii sufletești și trupești.
În acest scop, îngerul ne acoperă cu aripile lui ocrotitoare ale bunătății, și izgonește de la noi toată lucrarea întunecată și vicleană a diavolului, care tânjește să ne răpească bucuria spirituală de a trăi fericiți pe pământ. Îngerul ocrotitor stă necontenit în fața lui Dumnezeu și se roagă să ne dea harul Sau cel ceresc, ca să împlinim tot lucrul cel bineplăcut lui Dumnezeu, să ne întărim și să fim ai Lui în veci, să ne desăvârșim în viața cea nouă întru Hristos, care s-a semănat în inima noastră prin Taina Sfântului Botez. Fiind cu noi, îngerul lui Dumnezeu ne călăuzește cu înțelepciune cerească, să împlinim neîncetat numai voia lui Dumnezeu și lupta, în chip nevăzut alături de noi să biruim ispitele, necazurile și păcatele prin care diavolul ne depărtează de Dumnezeu.
În timpul vieții noastre pământești, îngerul păzitor se bucură cu toți ceilalți îngeri din cer dacă ne păstrăm sufletul și trupul, templul duhului sfânt, curate și neîntinate, iar în ceasul morții, îngerul lui Dumnezeu ne ocrotește de uneltirile diavolului care lucrează neîncetat să ne arunce sufletul în iad. Așadar, în tot timpul vieții noastre, aici pe pământ, îngerul păzitor este binefăcătorul nostru, și prin lucrarea lui ocrotitoare, noi primim harul divin prin care creștem în Hristos, și suntem fericiți atât pe pământ cât și în ceruri.
Lucrarea duhovnicească a îngerului păzitor al creștinului, are o mare asemănare cu hramul bisericii, lăcaș de slujire, rugăciune, reculegere duhovnicească, și mântuire a individului, comunității și neamului nostru.
2. Numele hramului
După tradiția Bisericii Ortodoxe, fiecare biserică în momentul în care se târnosește de către episcop primește un nume, care devine hramul său.
Târnosirea este deci actul de botez al noului lăcaș de închinăciune, care primește de la arhiereu hramul său, numele său. Acest nume este un eveniment din istoria Sfântă, de pildă: Pogorârea Sfântului Duh, sau Sfânta Treime, Nașterea Domnului, Învierea Domnului, Înălțarea Domnului, Sfânta Cruce, sau Adormirea Maicii Domnului, Nașterea Maicii Domnului, Buna – Vestire, sau numele unor persoane Sfinte: Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Gheorghe, Sf. Apostoli Petru și Pavel, Sf. Dimitrie, Sf. Vasile, Sf. Nicolae, Sf. Trei Ierarhi, etc.
Prin sfințirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor al bisericii, patronul sau spiritual. După iconografia ortodoxă, icoana hramului se așează în iconostas în rândul întâi, la dreapta, alături de Sfintele Icoane Împărătești: Mântuitorul Iisus Hristos și Sfânta Fecioară Maria.
Hramul Bisericii se serbează cu deosebită solemnitate, la ziua pomenirii evenimentului sau sfântului, în prezența a sute și mii de credincioși, care vin în pelerinaj de la mari depărtări.