Dacă Mourinho ar fi câștigat Liga Campionilor erau șanse mari să procedeze ca la Inter. Portughezul rămâne, dar iată că pleacă Guardiola. Putem să-l credem când vorbește despre uzura celor patru ani, Pep a dat impresia că este o persoană care pune la suflet. Un sensibil, cum ar veni. Se pare că această calitate trebuie să lipsească unui antrenor. Un Alex Ferguson, de exemplu, pentru a bate sfertul de veac la aceeași echipă mai aruncă și cu ghetele prin vestiar. Ca să te impui în fața jucătorilor nu trebuie numai să vorbești pe limba lor, ci uneori să fii mai dur sau mai nesimțit ca ei. Cei mai mulți jucători de la Barcelona sunt oameni cu obraz subțire, Xavi, Iniesta, Puyol, Messi. Doar Pique e mai golănaș, de-aia și începuse să cam frece banca de rezerve. Mult mai greu i-a fost lui Guardiola cu Ibrahimovic, exact tipul de jucător care îi lipsește Barcelonei, cu el n-ar mai fi fost problemele care sunt acum. Dar pentru omul Ibrahimovic s-ar potrivi un cuvânt argotic care nu-și are locul aici. După un singur an, Ibra a fost respins de organismul Barcelonei, chestiune care n-a priit niciunei părți. Acum, după dublul eșec Ligă-La Liga, a ales și Guardiola să plece și cred că îi va greu oriunde. Mai degrabă îl văd selecționer. Mi-au plăcut, m-au impresionat chiar, cuvintele pe care le-a spus despre Messi după returul cu Chelsea. Nu numai mesajul, ci și felul exprimării spun ceva despre nivelul lui Guardiola. Glumind puțin, i s-ar potrivi la propriu vorbele lui Grigoraș, du-te, bă, la șah!
Oricum, la Barcelona nimic nu va mai fi la fel, oricine va veni în locul său. Schimbând jucători, se va schimba și stilul. Fiecare compartiment are problemele lui, de la portar, apărare (Puyol și banda stângă), mai puțin la mijloc, unde există soluția Fabregas pentru rolul lui Xavi, până la ofensivă unde e necesar un vârf care să știe și altceva decât contraatac. Unul potrivit și accesibil ar fi Van Persie. Dar, peste toate, Messi trebuie să-și regăsească ambiția aia a lui. Fără el, Barcelona este doar o echipă bună.
