Senatorii, nemulțumiți de meniul de la bufet și de lipsa mobilierului

Senatorii au trecut, marți, de prima zi de activitate în comisii, unii reușind să avizeze câteva proiecte de lege, alții rezumându-se la problemele organizatorice care trebuiau rezolvate în urma mutării în noul sediu din Palatul Parlamentului.
La Comisia pentru cercetarea abuzurilor, prezidată de senatorul Rodica Stănoiu, parlamentarii sunt nemulțumiți de faptul că nu au condiții de lucru și că, astfel, ar putea fi depășite termenele în care trebuie să fie rezolvate petițiile adresate comisiei. Sunt trecute în revistă subiectele care urmează să fie discutate în comisie: Banca Religiilor, dezinformarea comisiei de către secretarul de stat Ioan Onisei, inundațiile și gestionarea defectuoasă a fondurilor pentru reconstrucția zonelor afectate, situația TAROM.
Membrii comisiei se plâng președintelui că în birourile lor nu au fost montate telefoane și nu funcționează Internetul și se declară nemulțumiți de lentoarea cu care se desfășoară pregătirile pentru finalizarea noului sediu. „Să ne învârtim fără lumină? Nu suntem în clandestinitate!”, exclamă un senator. „Ne rugăm de ei de o săptămână să bată un cui acolo, să punem harta României”, adaugă el. În unele birouri nu au fost aduse mobilierul, televizoarele și aerul condiționat.
O altă problemă discutată este cea a transportului membrilor comisiei, care, dacă apelează la dispeceratul auto al Senatului, sunt îndrumați să folosească mașina aflată la dispoziția comisiei. Senatorii ar mai dori să le fie amenajat un restaurant separat de deputați, iar bufeturile de la Senat să fie mutate la Palatul Parlamentului. Senatorilor nu le plac cremvurștii și chifteluțele de la bufeturile Camerei, care nu se compară cu „o mămăliguță cu brânză și smântână și un cașcaval la capac”. Servirea mesei la restaurantul deputaților este calificată drept „o mare nenorocire”. Aici, spun ei, mâncarea este mai scumpă și mai proastă decât la Senat. Se face un calcul simplu: dacă la restaurantul Camerei pot servi masa o mie de persoane și fiecare are nevoie de două minute pentru a plimba tava și a alege mâncarea, ultimii ar putea lua prânzul spre seară. La aceasta se adaugă și cele 30 de minute pe care senatorii trebuie să le piardă pentru a se deplasa din corpul destinat Senatului până la restaurant.
Într-unul din birourile rezervate Comisiei de buget-finanțe stau câteva persoane care nu pot să dea informații privind activitatea acestei comisii, pentru nu au nici o legătură cu ea. „Noi suntem în tranzit, în biroul nostru se zugrăvește”, răspund ei din biroul semi-mobilat și plin de cutii cu dosare. Comisia de buget lucrează, însă, în sala care i-a fost destinată: definitivează raportul la proiectul de lege privind bursele de mărfuri, discută despre rectificarea bugetară și modalitățile de creștere a veniturilor bugetare. Sala, destul de mare, este sumar și modest mobilată: scaune de lemn și o masă de ședință îmbrăcată într-un material textil verde tocit, despre care președintele comisiei, senatorul Varujan Vosganian, spune că arată ca mesele de biliard din perioada interbelică. Cât despre biroul său, Vosganian afirmă că este „de pe vremea lui Petru Enache, șeful propagandei”. „Eu sunt finanțist, nu zugrav”, raspunde el la întrebarea dacă, în calitate de finanțist, consideră justificată cheltuirea a 800 de miliarde de lei pentru pregătirea spațiilor din Palatul Parlamentului destinate Senatului. „Deși soția mea este uneori tristă că nu sunt zugrav. Era mai practic”, mai adaugă el.
Un alt senator se plânge că el și colegii săi se simt încă musafiri în noul sediu și că sunt probleme cu transportul mobilei și al dosarelor de la fostul sediu.
La Comisia pentru sănătate, președintele prezintă ziariștilor sala de ședință: o încăpere spațioasă unde încă se mai desfac pachete. Drapelul Uniunii Europene și al României sunt frumos așezete în stative, iar un alt drapel al României stă prăfuit pe jos, în spatele unei canapele.
Din ușa biroului alăturat, senatorul Vasile Ion scrutează neliniștit holul. Încă nu i-a venit mobila de la fostul sediu și urmărește cu interes cum un muncitor manevrează pe hol, la câteva zeci de metri distanță, un fișet. „Ce e acolo”, intreabă el, scuzându-se că nu are vederea prea bună, și află dezamăgit că nu e mobila sa, ci „un fișet de la agricultură”.
La Comisia pentru apărare, un domn din staff-ul tehnic dă asigurări că „totul este în regulă”, după care se așează la un birou vechi, scrijelit, pe care se află un telefon nepus încă în funcțiune.
Pe holurile lungi ale Senatului mișună femei de serviciu, oameni care descarcă pachete și mobilă veche aduse de la fostul sediu, se discută cu pasiune diverse variante de reașezare a birourilor. Grupurile sanitare sunt comune și aceasta se poate afla citind biletele lipite pe uși. Intrând, te întâmpină pisoarele despre care alte bilete te informează că sunt defecte.
(Material realizat de Iulia Gârbăcea și Eliana Rădulescu)