Cina Domnului este sărbătoarea în amintirea suferințelor și morții Domnului Iisus,
constînd din împărtășirea cu Trupul și Sîngele Domnului, simbolizate prin pîine și rodul
viței, sărbătoare care unește pe toți credincioșii într-o părtășie intimă cu Mîntuitorul și,
totodată unii cu alții, împlinind astfel porunca Domnului Iisus: „Să faceți lucrul acesta spre
pomenirea Mea”(1Cor11:24). În timp ce botezul este ritul inițiator, Cina Domnului este ritul
permanent al Bisericii vizibile. Ea poate fi definită pentru început ca un rit înființat de către
Însuși Hristos pentru a fi practicat de biserică cu scopul comemorării morții Lui. „Ea ne aduce
aminte de viața Lui (pîinea), moartea lui (paharul), învierea și prezența Sa vie (slujba
însăși).
Cina Domnului este practicată de fapt de către toate ramurile creștinismului. Și
totuși pe de altă parte, există multe interpretări diferite. Erickson spune: „Pe plan istoric, Cina
Domnului a ținut despărțite mai multe grupuri creștine. Același efect îl are și în prezent. Prin
urmare, ea este un factor care unește creștinătatea, cît și unul care o dezbină”. Ce trist, un
lucru menit să aducă unitate, a ajuns să fie subiect de dispută și dezbinare.
Este o ocazie solemnă de a medita profund la semnificația morții ispășitoare a lui
Hristos, punctul central al Întregii istorii. Aceasta ne confruntă mereu cu prețul răscumpărării
noastre din păcat și pedeapsa acestuia. Autorii cărții „Doctrine biblice”, spun că: „Cina
Domnului are și un caracter inspirațional întrucît ne reamintește că prin credință putem avea
parte de beneficiile morții și învierii Sale”.
Prin împărtășire regulată ne identificăm în mod repetat cu el în moartea Sa,
amintindu-ne că El a murit și a înviat ca noi să avem biruință asupra păcatului și să ne ferim
de orice fel de rău (I Tesaloniceni 5:22).
Cina Domnului este o asigurare a celei de-a doua veniri a lui Hristos (Matei 26:29;
I Corinteni 11:26). Împărtășirea îi amintește credinciosului despre întîlnirea plină de bucurie
și jubilare nesfîrșită care ne așteaptă cînd îl vom întîlni pe Domnul. Acest ritual nu numai că
privește înapoi spre moartea Sa, ci privește și înainte spre întoarcerea Lui la ai Săi: „Vă spun
că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viței, pînă în ziua cînd Îl voi bea cu voi din
nou în Împărăția Tatălui Meu.” 17 (Matei 26:29). Hendriksen scrie despre această afirmație:
„Vedem deci că Împărăția ne îndreaptă privirile nu numai înapoi, spre ceea ce a făcut Iisus
pentru noi, ci și înainte, spre ceea ce El va însemna pentru noi”.
– Cina Domnului este simbolul noului legămînt. Semnul noului legămînt este
paharul. Acesta simbolizează sîngele care a fost vărsat de Domnul nostru pentru ratificarea
noului legămînt. Iisus a spus: „Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele meu.”
(Luca 22:20). „Așadar, Cina Domnului ne amintește că în și prin Domnul nostru Iisus Hristos,
Dumnezeu a făcut un nou legămînt cu noi credincioșii, Hristos este Mijlocitorul noului
legămînt. El este capul și reprezentantul umanității în această nouă înțelegere, în acest
extraordinar legămînt făcut de Dumnezeu cu oamenii”.
– Este o vestire proclamatoare a morții lui Hristos. Pavel scrie: „Pentru că ori de
cîte ori mîncați din pîinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului pînă
va veni El (I Corinteni 11:26). Cînd credincioșii se întîlnesc în amintirea lui Hristos, ei
proclamă în mod activ în fața lumii moartea lui Hristos.
