Semnificația zilei Joia Mare

În Joia Mare, la Cina cea de Taină, Mântuitorul se încinge cu ștergar și spală picioarele ucenicilor, fiecăruia pe rând. Ei sunt înfricoșați de acest gest, îndeosebi Petru, care nu acceptă ca Domnul și Învățătorul să se facă lor rob – ei, care erau ucenicii Lui – și să se smerească, spălându-le și sărutându-le picioarele. Taina acestui gest ei nu o pot cuprinde cu mintea, dar Dumnezeu îi spune lui Petru ’Dacă nu te voi spăla, nu ai parte de Mine’ (In. 13, 8), și îi explică în continuare : ’Dacă Eu, Domnul și Învățătorul, v-am spălat vouă picioarele, și voi sunteți datori ca să spălați picioarele unii altora. Căci v-am dat vouă pildă, ca, precum v-am făcut Eu vouă, așa să faceți și voi’ (In, 13, 14-15) și mai încolo ’Fericiți sunteți dacă le veți face’ (In, 13, 17).
Pildă de smerenie
Esența gestului pe care îl face Mântuitorul constă în pilda de smerenie, după cum explică și Sf. Chiril al Alexandriei: când deci Eu, Cel atât de mare în slavă, Mă arăt coborât la atâta smerenie, încât spăl și picioarele voastre, cum veți refuza, zice, să faceți și voi unii altora aceasta? Iar prin aceasta îi învață să nu le placă să se mândrească împotriva cinstirii altora, ci să socotească fiecare pe cel împreună-rob superior sieși și să-l pună în toate înaintea sa.
Smerenia este primul pas pe drumul pocăinței. Este una din condițiile principale în monahism. Este porunca pe care nu a respectat-o Adam și pentru care a căzut din starea grației divine, pentru că s-a mărit și a vrut să dobândească cunoașterea lui Dumnezeu. Pilda lui Adam cel Nou, Fiul lui Dumnezeu, o urmează monahii care spală picioarele pelerinilor, și le dau acestora pildă (așa cum Mântuitorul le-a dat Apostolilor), ca, la rândul lor, să se lepede de mândria lumească și să înceapă acest pelerinaj la Locurile Sfinte cu smerenie, cu conștiința că au pornit pe un drum la capătul căruia îi așteaptă Mântuitorul, iar ei trebuie să fie pregătiți, ’pentru a avea parte de El’ – așa cum îi spune Iisus lui Petru. (www.basilica.ro)
Tradiții în Joia Mare
În Joia Mare, oamenii merg la biserică să se spovedească și împărtășească. Seara, lumea se duce la priveghi, la denie, toți în haine de doliu, iar în Maramureș făcute din pânză albă și cusute cu negru.
Vopsitul ouălor în roșu se face în Joia Mare, urmând ca în Sâmbăta Mare să se coacă pasca și cozonacul ce vor fi aduse la biserică în noaptea de Înviere pentru a fi sfințite.
Patru lucruri sunt prăznuite în Joia Mare: spălarea picioarelor apostolilor de către Hristos, Cina Domnească la care s-a instituit Taina Împărtășaniei (Euharistia), rugăciunea din grădină Ghetsimani și prinderea Domnului de către cei ce voiau să-l ucidă.
Există și câteva superstiții referitoare la această zi
– nu este bine să dormi în Joia Mare, căci cine doarme în această zi va rămâne leneș un an întreg;
– dacă doarme o femeie, va veni Joimarița care o va face incapabilă de lucru tot anul;
– morții vin în fiecare an în această zi la vechile lor locuințe, unde stau până în sâmbăta dinainte de Rusalii;
– în credința populară această zi este termenul final când femeile trebuie să termine de tors cânepa.
Dintre obiceiurile din Joia Mare amintim:
– se fac focuri în curtea casei, pentru ca morții să se poată încălzi. Focul din Joia Mare, se face aprinzând pentru fiecare mort câte o grămăjoară, dacă vreți să fie și ei luminați pe lumea cealaltă în unele locuri se duc la biserică băuturi și mâncăruri, care se sfințesc și se dau de pomană, pentru sufletul morților. în alte părți se împart la biserică colivă și colaci;
– o altă tradiție este nunta (măritarea) urzicilor, ceea ce înseamnă înflorirea și, implicit, încetarea acestora de a mai fi bune de mâncat;
În Vinerea Mare nu se mai slujește Sfânta Liturghie, se ține post negru și nu lucrează nimeni nimic, nici măcar clopotele nu se trag. Dacă trebuie vreun mort îngropat, se-ngroapă numai cu bătaie de toacă. De când se slujește Punerea în Mormânt și până în ziua Învierii, nu se trag clopotele.
(www.traditii.ro)