Semnificația zilei de marți, din Săptămâna Patimilor

Sfânta zi de Marți din Săptămâna mântuitoarelor Patimi ale Domnului ne aduce aminte de ziua judecății prin cele două pilde: pilda celor zece fecioare și pilda talanților. Pilda celor zece fecioare ne pune în gând și în inimă dreptatea lui Dumnezeu la a doua Sa venire.
„Împărăția cerurilor se va asemăna cu zece fecioare, care luând candelele lor, au ieșit în întâmpinarea mirelui. Cinci însă dintre ele erau fără minte, iar cinci înțelepte. Căci cele fără de minte, luând candelele, n-au luat cu sine untdelemn. Iar cele înțelepte au luat untdelemn în vase, odată cu candelele lor. Dar mirele întârziind, au ațipit toate și au adormit. Iar la miezul nopții s-a făcut strigare: Iată, mirele vine! Ieșiți întru întâmpinarea lui! Atunci s-au deșteptat toate acele fecioare și au împodobit candelele lor. Și cele fără de minte au zis către cele înțelepte: Dați-ne din untdelemnul vostru, că se sting candelele noastre. Dar cele înțelepte le-au răspuns, zicând: Nu, ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă și nici vouă. Mai bine mergeți la cei ce vând și cumpărați pentru voi. Deci plecând ele ca să cumpere, a venit mirele și cele ce erau gata au intrat cu el la nuntă și ușa s-a închis. Iar mai pe urmă, au sosit și celelalte fecioare, zicând: Doamne, Doamne, deschide-ne nouă. Iar el, răspunzând, a zis: Adevărat zic vouă: Nu vă cunosc pe voi. Drept aceea, privegheați, că nu știți ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului.” ( Matei 25, 1-13)
Cele cinci fecioare
Cele cinci fecioare înțelepte sunt personificarea tuturor oamenilor care, ascultând cuvântul lui Dumnezeu, se îngrijesc de lumina cea sufletească (candela). Această lumină sufletească nu se poate aprinde decât prin faptele milostivirii (untdelemnul), prin dragostea față de aproapele nostru. Cele cinci fecioare nebune reprezintă sufletele care au dat uitării faptele iubirii de Dumnezeu și de oameni. Și iată ziua adormirii, ziua în care fiecare merge la întâlnire cu Hristos. Dar iată și ușa care se închide precum și sufletele noastre s-au închis la nevoile aproapelui nostru. Precum rămâne fără folos bătaia suferinței oamenilor aflați în nevoi la ușa inimii noastre, așa rămâne și bătaia noastră la ușa Împărăției lui Hristos fără nici un fel de răspuns, primind și noi după dreptate toate câte le merităm.
Pilda talanților
Pilda talanților este în legătură directă cu pilda celor zece fecioare și ne arată cât de importantă este înmulțirea darurilor noastre prin faptele cele bune puse în slujba bucuriei aproapelui nostru.
„Și mai este ca un om care, plecând departe, și-a chemat slugile și le-a dat pe mână avuția sa. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia doi, altuia unul, fiecăruia după puterea lui și a plecat. Îndată, mergând, cel ce luase cinci talanți a lucrat cu ei și a câștigat alți cinci talanți. De asemenea și cel cu doi a câștigat alți doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a săpat o groapă în pământ și a ascuns argintul stăpânului său. După multă vreme a venit și stăpânul acelor slugi și a făcut socoteala cu ele. Și apropiindu-se cel care luase cinci talanți, a adus alți cinci talanți, zicând: Doamne, cinci talanți mi-ai dat, iată alți cinci talanți am câștigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se și cel cu doi talanți, a zis: Doamne, doi talanți mi-ai dat, iată alți doi talanți am câștigat cu ei. Zis-a lui stăpânul: Bine, slugă bună și credincioasă, peste puține ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria domnului tău. Apropiindu-se apoi și cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am știut că ești om aspru, care seceri unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat. Și temându-mă, m-am dus de am ascuns talantul tău în pământ; iată ai ce este al tău. Și răspunzând stăpânul său i-a zis: Slugă vicleană și leneșă, știai că secer de unde n-am semănat și adun de unde n-am împrăștiat? Se cuvenea deci ca tu să pui banii mei la zarafi, și eu, venind, aș fi luat ce este al meu cu dobândă. Luați deci de la el talantul și dați-l celui ce are zece talanți. Căci tot celui ce are i se va da și-i va prisosi, iar de la cel ce n-are și ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnică aruncați-o întru întunericul cel mai din afară. Acolo va fi plângerea și scrâșnirea dinților. ( Matei 25, 14-30)
Ziua Judecății
Domnul nostru Iisus Hristos ne amintește de ziua cea mare a Judecății de Apoi, când doar dreptatea lui Dumnezeu își va spune cuvântul. Dumnezeu a dăruit fiecăruia anumite posibilități, după Voia Lui cea sfântă a rânduit fiecărui om anumite daruri (talanții), pentru ca să le folosească spre slujirea aproapelui și prin aceasta spre dobândirea mântuirii. Spre deosebire de cei ce au făcut să rodească darurile lor, cel ce a primit un singur talant, l-a îngropat, ignorând porunca lui Dumnezeu de a-l înmulți.
Așa se întâmplă și cu noi atunci când uităm că tot ceea ce avem Îi datorăm Domnului și că dăruind din darurile noastre aproapelui nostru, de fapt nu le pierdem, ci dimpotrivă le redobândim însutit în ziua neînserată a Împărăției lui Hristos. Atunci când ne închidem în noi înșine, uităm că a noastră chemare este aceea de a ne împărtăși de Hristos și de a împărtăși totul cu Hristosul care se află în fiecare dintre aproapele nostru, pe care slujindu-l ne înmulțim darurile mântuitoare: credința, dragostea, nădejdea, răbdarea, milostenia, iertarea, curăția inimii și toate celelalte. Iar cel ce slujește lui Dumnezeu prin faptele cele bune, crește neîncetat în roada mântuirii și la ziua Judecății află bogăția milostivirii lui Dumnezeu, regăsindu-și darurile sporite în timpul vieții prin faptele iubirii.
(www.sfintiiarhangheli.ro)