În zilele premergătoare marelui praznic al Botezului Domnului nostru Iisus Hristos, slujitorii sfintelor altare merg și sfințesc casele oamenilor, prin stropire cu apă sfințită. Despre semnificațiile acestei tradiții a vorbit (pentru Radio Trinitas) părintele profesor doctor Nicolae Necula, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian”, din București: „Sărbătoarea Botezului Domnului, care este una dintre cele mai frumoase și mai așteptate și mai intens trăite de către credincioși, este precedată de către un obicei foarte frumos și vechi, acela de a merge pe la casele credincioșilor, preoții mergînd pe la casele credincioșilor cu apă sfințită să le stropească locuințele, pe ei și lucrurile pe care le folosesc. Este o înnoire a sfințeniei care trebuie să pătrundă în casele fiecăruia și în sufletele credincioșilor, fiind o pregustare a sărbătorii Bobotezei pe care credincioșii se pregătesc să o întîmpine și este un semn al prezenței lui Dumnezeu și a sfințeniei în casele lor”.
Părintele decan Nicolae Necula a subliniat și caracterul vizitei pastorale a slujitorilor Bisericii la casele credincioșilor: „Această vizită pastorală este foarte importantă și foarte iubită și primită de către credincioși, fiindcă aceste vizite au deja un caracter sacramental sau sfințitor, preotul obișnuind să meargă cu apă sfințită și să stropească și să binecuvinteze locuințele, curțile și pe cei care locuiesc în ele. Sînt vizite intrate în tradiția creștin-ortodoxă de secole, și au frumusețea semnificației lor deosebită, și înseamnă o întîlnire a preotului cu credincioșii. Este o prezență a pastorului de suflete în viața credincioșilor, care îl doresc, care îl așteaptă cu foarte multă dragoste pe pastorul lor în familiile și în casele lor. Preotul merge în calitatea lui de părinte sufletesc al parohiei să viziteze credincioși, pentru că aceste vizite pastorale trebuie înțelese ca un act liturgic, sacramental, dar trebuie înțelese și ca o posibilitate de cunoaștere a parohiei și a credincioșilor și o metodă pastorală de a-i instrui pe credincioși în adevărurile de credință și morală. În primul rînd, credincioșii se simt foarte onorați de prezența preotului, se creează o adevărată legătură sufletească și o apropiere tot mai mare între păstor și păstoriți, de aceea a fost recomandată și practicată mereu de Biserică și constituie expresia adevăratei acțiuni misionare a Bisericii”.
