Semnificația Duminicii Sfântului Ioan Scărarul

Duminica Sfântului Ioan Scărarul deschide un nou ciclu în perioada Postului Mare, și anume cea ascetică sau a nevoințelor celor duhovnicești. „Scara”, cea mai importantă lucrare a Sfântului Ioan, este citită pe întreaga durată a acestui post, servind drept călăuză pentru discernământul duhovnicesc al creștinului în ceea ce privește împlinirea virtuților la nivelul vieții lor personale.
Duminica închinată Sfântului Ioan Scărarul reprezintă de fapt cinstirea modelului viu de trăire duhovnicească, prezentat în această lucrare a Sfântului Ioan, „Scara Raiului”.
Sinaxarul duminicii arată despre viața Sfântului Ioan următoarele: ” Tot drumul vieții sale era o rugăciune neîntreruptă și o neasemănată dragoste către Dumnezeu. Trăind prin toate aceste fapte mari în chip bineplăcut lui Dumnezeu, a scris și „Scara”” (Triod).
Triodul exprimă această legătură între viețuirea duhovnicească a sfântului și opera sa scrisă, în următoarea alcătuire: „Întărind ca niște trepte virtuțile spre cer, te-ai suit cu adevărat luminând prin dreapta credință la adâncul cel nemăsurat al privirii la cele de sus, biruind toate pândirile demonilor și păzești pe oameni de vătămarea lor, o, Ioane, scara virtuților …” (Triod).
Înălțimea duhovnicească a sfântului este un dar primit de la Hristos ca urmare a viețuirii sale în mari nevoințe, textul Triodului arătând în acest sens următoarele: „Părinte Ioane, mărite, […] ai urât nestatornicia tulburării celei lumești […] și, ascultând glasul Evangheliei Domnului, ai părăsit lumea, bogăția întru nimic socotindu-o, […] curățindu-ți suflatul cu izvoarele lacrimilor, și cu stările de toată noaptea înduplecând pe Dumnezeu. Pentru aceasta ai ajuns la fericirea contemplației de Dumnezeu, pururea ai purtat în gura ta înălțările lui Dumnezeu, cugetând cu multă stăruință la cuvintele cele de Dumnezeu insuflate […] și cu harul cel ce izvorăște de acolo te-ai îmbogățit, făcându-te fericit”.
Cinstindu-l pe Sfântul Ioan, noi, credincioșii, ne îndreptăm mintea spre monahul desăvârșit, cu al cărui chip ar trebui să ne împodobim fiecare dintre noi, mai cu seamă în această vreme a postului. Triodul ne îndeamnă iarăși în sensul acesta: „Pe cel de pe pământ înger și în Ceruri om al lui Dumnezeu, podoaba cea frumoasă a lumii, desfătarea virtuților, lauda sihaștrilor, pe Ioan să-L cinstim. Că acesta fiind sădit în Casa lui Dumnezeu, a înflorit și a înmulțit turmele lui Hristos […] întru cuvioșie și dreptate” (Triodul).
Pericopa evanghelică care se citește în această duminică cuprinde următoarele cuvinte: „Fiul Omului Se va da în mâinile oamenilor și-L vor ucide […] dar […] a treia zi va învia” (Mc. 9, 31). Cuvintele acestea arată că din această duminică atenția creștinilor trebuie să se mute de la postul și ostenelile noastre către faptele mântuitoare care s-au făcut de către Hristos pentru noi. (Pr. lect. dr. Lucian Farcașiu, Ziarul Lumina)