Colindele, alături de muzica bisericească, sunt și ele un fundament, o constantă, o soliditate a neamului nostru.
Cine le-a scris, când au apărut, cine le-a compus melodiile? Nu se știe. Ele vin din negura vremurilor și vin o dată cu ființa neamului românesc care s-a născut creștin. Noi n-am fost creștinați ca alți vecini ai noștri, din jurul nostru, începând cu secolul al XVIII-lea, al XIX-lea și chiar al X-lea. Noi ne-am născut creștini.
Și colindele noastre vorbesc despre Sfântul Apostol Andrei, cel care ne-a creștinat și a propovăduit în Dobrogea. Și din pricina asta Biserica noastră este Biserica apostolică. Va rog să-i primiți cu căldură și cu prietenie pe acești colindători. Există un obicei. Colindele se cântă la fereastra creștinilor și înainte de a începe, colindătorii întreabă: „Primiți cu colindul?” Și voi, dacă vreți, spuneți: „Primim”. Nu treceți cu ușurință peste acest răspuns. Pentru că acest răspuns este ca o mărturisire. Este egal cu acceptarea că primim învățătura lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, că Iisus Hristos este fiul lui Dumnezeu iar răspunsul „Primim” la întrebarea „Primiți colindătorii?” este echivalent cu Crezul.”
