O nouă scară spre cer s-a ridicat ieri, în prezența a mii de oameni, într-un loc binecuvântat de Dumnezeu și de natură – Câmpulung Moldovenesc. Înconjurată de munți cu piscurile acoperite de zăpadă și în miezul verii, de păduri veșnic verzi, de ape reci, cu susur dulce, biserica Izvorul Tămăduirii, ridicată de un multimilionar în dolari, care și-a clădit averea pe două continente îndepărtate, a fost sfințită ieri, într-un cadru deosebit. Nu doar miile de oameni adunați în jurul frumoasei clădiri încă de la primele ore ale dimineții, ori cei 40 de preoți și înalți conducători ai Bisericii – IPS Pimen al Sucevei și Rădăuților, IPS Teodosie al Tomisului și PS Ioachim Băcăuanul, care au oficiat ceremonia de sfințire, au lăsat impresia că lăcașul de cult ridicat cu banii și bunăvoința lui Alexandru Șandru Alboi, dar și prin eforturile preotului paroh Theodor Giosan, este binecuvântat de Dumnezeu.
În timpul slujbei de sfințire, chiar deasupra cupolei bisericii, în jurul soarelui a apărut un frumos curcubeu luminos, asemeni aureolei sfinților din icoane, uimind oamenii adunați acolo, care și-au îndreptat ochii și mâinile spre cer, cu speranță și mulțumire în suflet.
Scara spre cer a unui suflet dispărut
La ceas de sărbătoare, gospodarii din Câmpulung, cu mic cu mare, ies în drum înveșmântați în frumoasele lor porturi populare, din care nu lipsește niciodată cămașa albă, țesută de mână, și bundițele cu blană de jder.
Este duminică, 24 mai 2009, iar frumoasele tradiții populare au renăscut încă o dată pe străzile din Câmpulung, unde, din toate colțurile, sute de oameni îmbrăcați popular se adunau, cu zâmbetul pe buze și cu o luminiță de mândrie în ochi. Au și de ce.
Biserica lor, clădită și dăruită tuturor de unul dintre fiii de seamă ai comunității, întors la rădăcini după aproape 60 de ani de rătăciri pe meleaguri străine, urmează să fie sfințită și dată în folosință după ani și ani de trudă.
Șuvoaie de oameni se revarsă spre un singur loc – Izvorul Alb, locul în care biserica de suflet a „fiului rătăcitor” al Câmpulungului se ridică la poalele Rarăului, mândră și strălucitoare, ca o bijuterie a credinței.
Pentru acoperișul ei, de țiglă smălțuită, ca niște solzi ce strălucesc în bătaia soarelui, au fost aduși meseriași din Germania, pentru că astfel de lucrătură nu s-a mai făcut aici de o sută de ani și nimeni nu mai știa să le pună.
Ctitorul ei, milionarul în dolari Alexandru Șandru Alboi, întors din America special pentru a o construi, povestea în urmă cu câțiva ani:
“Când am ajuns în Venezuela, după toate întâmplările și primejdiile prin care am trecut, am spus: Dumnezeule, m-ai ajutat până aici. Dacă o să am succes, o să fac o scară la cer. Scara aceasta este biserica pe care am ridicat-o aici, în Câmpulung”.
Acum, Alexandru Șandru Alboi se odihnește lângă temelia bisericii pe care a clădit-o, cu banii trudiți și cu mult suflet. La aproape trei ani de la moartea sa, peste 3.000 de oameni, printre care s-au numărat și președintele CJ Suceava, Gheorghe Flutur, ministrul Culturii, Theodor Paleologu, primarul Câmpulungului, Constantin Gabriel Șerban, au venit să îi aducă un omagiu, participând la sfințirea bisericii în care a investit aproape o sută de miliarde de lei vechi și vizitându-i mormântul, de unde le zâmbește dintr-o poză.
Milioane de dolari adunate din deșeuri
Urmaș al unei familii de boieri, Alexandru Șandru Alboi a avut parte de o viață pe cât de tumultuoasă, pe atât de plină de satisfacții.
Silit de împrejurări să fugă din țară, în aceeași perioadă ca și regele Mihai, fostul fugar câmpulungean s-a îmbogățit pe tărâmurile pline de soare ale Americii de Sud. Rătăcitor printr-o Europă zguduită de evenimente politice și marcată de cel de-al doilea război mondial, fiul de boieri, fost bursier al universităților românești și franceze, proprietar de fabrici la Cernăuți și inginer metalurg apreciat, a vândut cravate pentru a supraviețui și și-a umplut buzunarele cu bani de pe urma deșeurilor de metal și a bateriilor de mașină uzate.
Destinul i-a purtat pașii tocmai în America de Sud, în însorita Venezuelă, unde a pus bazele unor afaceri de recuperare a metalelor – bronz, plumb, fier, aramă și staniu, dar și a bateriilor de mașină, din mormanele de deșeuri.
În cei 54 de ani cât a stat în Venezuela a înființat trei industrii, la care a renunțat când vremurile au devenit tulburi. În 1984 a plecat în America de Nord și s-a reprofilat pe construcții.
Recompensă sufletească
La bătrânețe, pe când se apropia de frumoasa vârstă de 90 de ani, sufletul său i-a cerut să se întoarcă pe meleagurile natale, acolo unde a copilărit și i s-a format simțul de afacerist, muncind alături de tatăl său.
Norocul său, dar și al părintelui Giosan, a fost că s-au întâlnit, la biserică, după o slujbă, iar dorința lor comună, de a ridica o biserică, s-a completat cu o prietenie bazată de încredere reciprocă.
Pentru inițiativa sa, atât el, cât și preotul Teodor Giosan, care a trudit zi și noapte până ce a văzut biserica ridicată, au fost numiți cetățeni de onoare ai municipiului Câmpulung Moldovenesc.
Se spune că trecerea unui om pe pământ se cunoaște după ceea ce a lăsat el în urmă. Alexandru Șandru Alboi a lăsat în urmă un monument de speranță și de liniște sufletească pentru mii de câmpulungeni, ca și pentru oricine trece spre Rarău – biserica de pe Izvorul Alb.
