Consiliul miniștrilor de externe NATO, întrunit, marți, 19 august 2008, a emis un Comunicat prin care, prevestind deja retorica unui nou Război rece, s-a reafirmat sprijinul dat Georgiei pentru păstrarea integrității sale teritoriale.
Pentru cei mai puțin familiarizați cu limbajul diplomatic, formula păstrarea integrității teritoriale ar trece drept o referire la teritoriul georgian ocupat de ofensiva trupelor rusești. Dacă ar fi așa, Comunicatul NATO ar fi corect, deși, între noi fie vorba, spiritul și litera Tratatului ne-ar face să ne întrebăm de ce se amestecă Alianța într-un conflict care nu implică pe nici unul dintre statele membre. Într-adevăr, trupele rusești trebuie să se retragă, fie și în virtutea Acordului de încetare a focului, dincolo de granița cu Osetia de Sud.
Comunicatul, care nu face altceva decît să reia, la nivelul NATO, declarațiile liderilor occidentali, vizează însă Osetia de Sud și Abhazia. Alianța împărtășește astfel poziția președintelui georgian. Și anume că teritoriile respective fac parte din teritoriul național. Poziție de pe care Mihail Sakasvili a lansat, în noaptea de 7 august 2008, distrugătorul atac împotriva Osetiei de Sud.
Osetia de Sud și Abhazia sunt însă republici separatiste. Ajunse în stăpânirea Georgiei prin aranjamentele de tip URSS, cele două teritorii și-au proclamat independența după destrămarea Uniunii.
În linii mari, Osetia de Sud și Abhazia au urmat schema folosită de Kosovo în raport cu Serbia. Au declarat că nu recunosc autoritatea Georgiei și au apelat la o altă putere – Rusia – pentru a le sprijini. Războiul propagandistic dus de Occident în aceste zile împotriva Rusiei a avut drept punct major acuzația că Moscova a încurajat și sprijinit militar cele două republici separatiste.
Kosovo n-a fost însă încurajată și sprijinită de Occident pentru a se separa și chiar pentru a-și proclama independența?
Oricât de buni manipulatori ar fi liderii occidentali ei nu vor reuși în veci să ne convingă că în timp ce Serbia n-are dreptul să păstreze Kosovo, de secole parte integrantă a țării, Georgia are dreptul să păstreze Osetia de Sud și Abhazia, teritorii care nu aparțin istoricește Georgiei.
Astfel că, excepție făcând cea a ministrului nostru de Externe (România s-a opus independenței Kosovo), semnăturile miniștrilor de externe pe Comunicatul NATO sunt dubioase.
Tot ce a fost valabil pentru Serbia nu mai rezistă în cazul Georgiei.
Pentru că, vezi Doamne! Georgia e condusă de un regim care face sluj Occidentului.
Apare astfel faimoasa utilizare a dublului standard.
