Măcar de data asta nu vom mai auzi placa aia cu Mircea Sandu care este mare mahăr pe la UEFA și uite de-aia ne văd altfel fluierașii și nu ne văd când trebuie tușierii. Dacă era cineva care să-l dorească redimensionat pe Gigi Becali, apăi acesta taman Nașu era! Prieteni, până la performanța Stelei, de care numai străin nu este Marius Lăcătuș (unde or fi sondajele alea de după meciul de la Vaslui?), nu ne-am respecta pe noi înșine, indiferent de apartenența “coloristică”, dacă am trece sub tăcere sau am minimaliza episodul cu ofsaidul de la golul lui Bănel. Atât de evident a fost, încât inițial comentatorii, deși erau plasați în poziție centrală, au decretat spontan ofsaid, pentru ca, după o clipă de uluială, să continue cu “nu se ridică fanionul!”. A fost o eroare grosieră a asistentului, nici nu se compară cu ofsaidul lui Goian din meciul cu Olanda, care trebuia măsurat cu șublerul pentru a fi depistat. Să fim conștienți că, trecută cu vederea împotriva noastră, această fază ar fi generat articole și emisiuni de profil dedicate, cu laitmotivul “nu suntem doriți la masa bogaților”. Din fericire, calificarea Stelei nu a stat în acest gol. După ce va epuiza subiectul, presei turce nu-i va mai rămâne mare lucru. De ce ar fi meritat Galata mai mult decât Steaua calificarea? Ce au arătat ei în plus? Au ei vreun superjucător, echipa e mai închegată, lotul mai valoros? Ajunge să observăm schimbările cu care Skibbe spera să întoarcă soarta meciului… Cu Hasan Saș care n-a mai strălucit de pe vremea lui Hagi și cu Umit Karan așijderea de pe vremea lui Lucescu!
Interesant tonul lui Rădoi la interviul de după meci. Conștient de jocul prestat, de banii meritați, de valoarea sa și de faptul că trebuie să joace la o echipă mare. Finul începe să privească ferm în ochii nașului.
