La Roland Garros! Ladies first. Reconfortant este că, oricine ar câștiga dintre cele patru rămase în cărți, va fi o premieră. Australianca Samantha Stosur a reușit ce nu reușise la ea acasă, la Open-ul de la antipozi: s-o învingă pe Serena Williams! La acest meci am văzut, cred, cel mai frumos schimb de mingi din istoria recentă a tenisului feminin. Lidera la zi a clasamentului a făcut tot ce-a putut, a arătat tot ce știa, dar a avut în față un fel de Soderling feminin. Forță, tehnică, stăpânire de sine, curaj. În mod normal, Stosur nu are cum scăpa titlul.
La masculin, Soderling a făcut curățenie pe partea lui de tablou. L-a lăsat tablou pe Murray, apoi l-a întors în timp pe Federer, pe vremea când elevețianul tânjea încă după o semifinală la Roland Garros. Însă Roger nu poate fi frustrat în nici un fel, ăsta este tributul care trebuie plătit pentru ceea ce a făcut Soderling anul trecut. I l-a înlăturat din cale pe Nadal și apoi a fost respectuos în finală. Odată înlăturat fetișul parizian, Federer trebuie să se concentreze pe ce știe în timpul care i-a mai rămas, și cred că vom vedea asta la Wimbledon. Astăzi Soderling va juca semifinala cu cehul Berdych, un meci interesant în care nu știu cu cine să țin. Parcă aș opta pentru suedez, fiindcă acesta sigur nu va face figurație în a doua finală la rând. Dincolo, cred că stângaciul Nadal nu va avea probleme cu stângaciul Melzer. Spaniolul nu slăbește strânsoarea ca Djokovic, al cărui meci cu Melzer a fost un festival de scurte și contrascurte. La un moment dat, comentatorul, unul foarte bun și discret (există, iată!), a avansat ideea interesantă că Melzer pune atâtea scurte fiindcă l-ar fi ajuns oboseala. Imediat, austriacul a pus o scurtă cu două mâini! N-a fost întâmplare, a mai recidivat de câteva ori. În final, a arătat o fragilitate pe care un prădător ca Nadal nu i-ar fi iertat-o. A ratat o minge de meci atât de simplă, încât și spectatorii care intră pe teren la reclama PariBas ar fi concretizat-o fără probleme!
Dar uite că m-am luat cu tenisul și am uitat de meciul cu Macedonia… Pagubă-n ciuperci! Probabil că selecționerul junior a pregătit tactica în funcție de Pandev, cel cu afinitate pentru țările cu roșu, galben și albastru pe steag (sunt încă fascinat de găselnița comentatorului teverist de la finala Ligii Campionilor), așa că băieții s-au bulversat de tot atunci când nu l-au văzut pe Pandev în teren. Pe Honduras nu cred că îi mai iertăm, trebuie să le arătăm că meritam să fim în locul lor în Africa de Sud. Om fi noi din lumea a treia, dar măcar să fim cei mai buni!
