Semănăm cu osteneală duhovnicească, dar vom culege roadele cu bucurie

Agricultorul la timpul potrivit seamănă și adună recolta. Tot așa, creștinul are un asemenea timp. Agricultorul știe timpul când trebuie să semene. Tot așa, creștinul cunoaște timpul potrivit când trebuie să semene sămânța sa – acesta este timpul vieții pământești. „Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii” (II Corinteni 6, 2).
Agricultorii cumpătați și înțelepți nu lasă să treacă timpul în care trebuie să semene, ci atunci se ostenesc și seamănă. Tot așa, creștinii cumpătați și înțelepți nu lasă să treacă timpul vieții de aici, ci se ostenesc și seamănă semințele lor, se căiesc, săvârșesc faptele pocăinței, fac faptele milosteniei ș.a. Vremea de acum este numai vremea semănatului, iar în veacul viitor nu va mai fi aceasta. Acum este vremea potrivită să te căiești, să plângi pentru păcate, să te rogi, să faci bine tuturor, căci în veacul viitor nu vei mai putea săvârși toate acestea.
Agricultorul se ostenește și seamănă, nădăjduind la rodul care ia naștere din semințe. Tot așa, creștinul se ostenește și seamănă cu nădejdea la rodul duhovnicesc, la răsplata milostivă a lui Dumnezeu. La vremea secerișului, agricultorii seceră roadele coapte ale ostenelii lor. Tot așa și creștinii, roadele ostenelilor lor și ale semințelor dumnezeiești le seceră la sfârșitul veacului și la învierea din morți. Agricultorii, adunându-și roadele ostenelilor lor, se bucură. Tot așa și creștinii, văzând și adunând roadele ostenelilor lor și ale semințelor dumnezeiești, sunt cuprinși de bucurie. „Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând, mergeau și plângeau, aruncând semințele lor, dar venind, vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor” (Psalmi 125, 5-6).
(Sfântul Tihon din Zadonsk, Comoară duhovnicească, din lume adunată, Editura Egumenița, Galați, 2008, pp. 92-93)