După cum știm, organizațiile europene de protecție a pedofililor l-au făcut scăpat până la urmă pe peștele gras numit Roman Polanski, deși pescarii americani s-au luptat vreme de decenii să-l prindă. S-au luptat pentru captura asta mai eroic decât personajul principal din „Bătrânul și marea”, celebra carte a lui Hemingway.
Stârnită de Franța, justiția elvețiană a făcut ce a făcut și l-a ajutat să se fofileze pe regizorul consumator de carne de minoră în carcasă. O lume întreagă a aplaudat modul în care justiția nu a mai fost justiție. Dar e timpul să se vindece de iluzii până și cei mai visători dintre noi: lumea e proastă peste tot, nu numai în România.
Din păcate pentru Franța, un alt pește gras din crescătoria sa, șeful de la FMI, a primit în buză un cârlig mare și incomod ca un harpon. Iar ăsta – dacă e să folosim franș limbajul cel mai potrivit activităților sale sexuale, cu scuzele de rigoare adresate doamnelor și domnișoarelor – chiar că a belit-o.
Deși s-a încercat și în cazul lui o solidarizare ca la Roman Polanski – mereu îmi vine să îl dezmierd Roman Pulanski – omul are la mâini cătușe groase cât jugul de la bou și cred că își va trece în curriculum vitae ani grei de bulău. Iar cum e în pușcăriile din USA, asta numai curul lui Necolaiciuc, șezut câțiva ani pe acolo, o poate mărturisi.
Mă rog, treaba lui. Eu am o singură curiozitate, în calitate de cetățean al unei țări care întinde mâna regulat spre mila FMI-ului. Când o fi venit șeful ăsta mare pe la noi, cu ce l-o fi omenit Traian, mai bine zis cu cine l-o fi omenit, pentru ca țara noastră să obțină împrumuturile vitale pentru ea ? I-o fi pasat-o pe Roberta, sau poate chiar pe buzata de fie-sa ?
Sau o fi mers cu ospitalitatea până acolo încât i-a servit-o pe tavă, cu un șervet alb în jurul mâinii, chiar pe blondina Lenuța ? Oare s-o fi îndurat ? Oricum, fiind vorba de interesul național, româncele care au trecut prin patul șefului de la FMI ar trebui cunoscute, pentru ca tot poporul să le știe și să le prețuiască.
