Trupe de Securitate, Miliția, Securitatea în civil și Trupele USLA au acționat, alături de militari, pentru oprirea manifestațiilor de la Timișoara, din decembrie 1989, potrivit „Jurnalului de luptă” depus la dosarul Revoluției de la Timișoara de la instanța supremă.
Jurnalul arată că regimul s-a folosit de ofițeri de securitate și de trupe speciale, infiltrați printre manifestanți, pentru a „arunca vina pe seama armatei”.
„Includerea în mai multe locuri fierbinți a unităților militare în cadrul unor dispozitive mixte, împreună cu forțele de ordine (trupe de securitate, miliție, USLA, grăniceri), specializate în acțiuni represive, de forță, infiltrarea printre rândurile manifestanților a unor persoane, aparținând Securității care acționau cu deosebită abilitate, trăgând acoperit împotriva manifestanților, a fost deliberat folosită ca stabilirea responsabilității pentru împușcarea unor oameni să devină practic imposibilă, și a arunca pe seama armatei vina pentru o bună parte din tot ce s-a întâmplat în acele zile la Timișoara”, este una dintre concluziile unui raport înaintat Parlamentului României de Ministerul Apărării Naționale, în 1990, inclus în Jurnalul depus la instanța supremă.
Efective militare necunoscute
Un alt raport de Informare al Ministerului Apărării Naționale, întocmit de comandantul Marcu Dumitru din Arad, arată că acesta a semnalat „efective militare necunoscute” printre militarii săi.
„Între efectivele noastre au fost semnalate efective de militari necunoscuți care aveau în dotare lanterne foarte puternice și care îndreptau fascicolul luminos spre balcoane, iar după aceea trăgeau asupra acestora – cazuri semnalate pe calea Girocului – îmbrăcați civili. Au fost semnalate efective ale Securității și Miliție în toate punctele unde am avut efective. Nu cunoaștem misiunile pe care le aveau de îndeplinit acești indivizi”, raporta comandantul.
De asemenea, colonelul Nicolae Predonescu raporta că „orașul Timișoara, în timpul revoluției, perioada 16-20 decembrie 1989, a fost caracterizat printr-o totală necunoaștere a situației reale, amplificată de o evidentă provocare a armatei, miliției și securității, efectuată de forțe necunoscute nouă, concretizate în grupuri de turbulență cu atac direct la persoane”.
Confuzie generală
Nota cu privire la activitatea desfășurată la Timișoara, în perioada 17- 22.12.1989, întocmită de generalul-maior Dumitru Ionescu, relevă aceeași stare de confuzie.
„Datorită acțiunilor unor grupuri de oameni drogați, organizate și dotate cu mijloace incendiare, arme de foc, cuțite, pietre, mijloace de înjunghiere prin aruncare de la distanță etc., și conduse de indivizi cu deosebită autoritate și pregătire în domeniu, au creat o situație ce cu greu poate fi descrisă și tot atât de greu de înțeles: flăcările devastatoare, furturile, zvonurile, teroarea, haosul, anarhia, exploziile, avariile și moartea aveau să stăpânească populația și unitățile militare, cu unele intermitențe, până în dimineața zilei de 19.12.”
Jurnalul cuprinzând toate operațiunile militare desfășurate în perioada 16-21 decembrie 1989 la Timișoara a fost depus la dosarul în care generalii Stănculescu și Chițac sunt judecați pentru genocid, la Înalta Curte de Casație și Justiție.
În 4 aprilie 2007, un complet de trei judecători al instanței supreme a hotărât condamnarea la câte 15 ani de închisoare a celor doi generali în rezervă și degradarea militară a lor, pentru acuzațiile de omor deosebit de grav, în dosarul revoluției de la Timișoara. Cei doi au făcut recurs împotriva hotărârii de condamnare a lor.
