Secția de Chirurgie a Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc este în curs de reabilitare, inițiativa aparținând voluntarilor din Asociația „Licuricii fericiți”. Aceiași voluntari inimoși au reabilitat complet, în anul 2017, Secția Pediatrie a Spitalului Municipal din Câmpulung Moldovenesc.
Proiectul „Umanitate pentru comunitate” a început acum doi ani, moment în care voluntarii câmpulungeni, „licuricii”, și-au propus să lase ceva întregii comunități. Învățătoarea Nicoleta Bogoș, de la Școala Gimnazială „Bogdan Vodă” Câmpulung Moldovenesc, președinta Asociației „Licuricii fericiți”, omul în jurul căruia s-au adunat și alți voluntari, ne-a spus că în opinia ei, cei mai sensibili oameni din societate sunt bătrânii și copiii. De aceea gândurile și inițiativele lor s-au îndreptat, mai întâi, către Spitalul Municipal. „Nu ne-am propus obiective mărețe, pentru că suntem niște oameni cu servicii, familii și griji mai mari sau mai mici, nu ne-am propus să răsturnăm munții și nici să adunăm glorie. Eu am o vorbă: dacă voiam aplauze, ne făceam circari. Am reabilitat complet, la Secția Pediatrie, sala de consultații, inclusiv aparatura medicală, cel mai mare salon cu grup sanitar propriu și grupul sanitar comun”, ne-a spus Nicoleta Bogoș.
Lucrările la Secția Chirurgie sunt în desfășurare
Pentru că „licuricii” sunt implicați și în alte proiecte umanitare, au grijă de 200 de copii din familii defavorizate și 30 de bătrâni singuri și neajutorați, unii imobilizați la pat sau cu alte grave probleme medicale, unii fără locuință, a durat ceva timp până să se apuce de reabilitarea Secției de Chirurgie a Spitalului Municipal Câmpulung Moldovenesc. „Pe toți ne străduim să îi ajutăm constant, iar asta presupune fonduri, timp, deplasări, responsabilitate, griji. Însă nu am abandonat ideea îmbunătățirii serviciilor medicale și ne-am reîntors la spital, la Secția Chirurgie, unde cei mai mulți pacienți sunt copii și bătrâni. Când începem un proiect, indiferent de anvergura lui, nu ne gândim prea mult cu ce bani. Noi nu suntem un ONG mare, cu finanțări puternice și siguranța unui cont care se umple constant. În contul nostru se află, permanent, doar suma de bani pe care am depus-o, ca membri fondatori, la înființarea asociației. Facem campanii, batem la uși, căutăm donatori de zâmbete și visuri împlinite și construim atât cât putem. Toate demersurile vizavi de spital le-am făcut cu acordul administrației locale, al managerului spitalului și al șefilor de secții, ținând cont de urgențele fiecărei secții”, au explicat voluntarii din Asociația „Licuricii fericiți”.
La Secția Chirurgie, voluntarii se străduiesc să ofere un cabinet de consultații și o sală de mici intervenții chirurgicale la standarde înalte. Asta presupune reabilitarea din temelie, de la zidărie: reconstrucția pereților, a plafonului și pardoselii cu materiale de cea mai bună calitate, înlocuirea instalațiilor sanitare și electrice, zugrăveală cu vopsea lavabilă cu grad ridicat de ioni de argint, specific mediilor septice, linoleum și tapet antiseptic, mobilier, corpuri de iluminat și alte dotări specifice. Voluntarii își doresc să reabiliteze și grupurile sanitare în măsura în care vor reuși să adune fonduri și să dispună de timp. „Timpul este esențial, pentru că suntem o mână de oameni care, nu foarte mulți știu, fac totul singuri. Greu se oferă cineva, în ziua de azi, să facă ceva pro-bono, însă avem noroc că «licuricii» (doi sunt subofițeri ISU, doi au firme de construcții, unul dintre ei confecționează mobilă, doi fac parte din echipele de muncitori) se pricep la toate. Și, uite așa, și o învățătoare și o contabilă au învățat să gletuiască, să șlefuiască, să zugrăvească, să pună gresie și faianță, să ridice o casă din temelii. Facem totul în timpul liber, înainte sau după serviciu, în zilele libere, uneori noaptea, voluntar, asigurându-ne singuri hrana, transportul (avem mii de km parcurși) și atunci facem ce putem, cu ceea ce avem, când putem, acolo unde ne aflăm. Ar fi mai simplu, poate, dacă ne-am implica într-un singur proiect, dar nu putem da deoparte ceea ce facem permanent: susținerea constantă a bătrânilor și copiilor”, ne-a mai spus Nicoleta Bogoș.
Determinare, simț civic, renunțare la propriile plăceri, pentru a-i bucura pe cei necăjiți
În momentul de față, voluntarii sunt aproape gata cu ceea ce și-au propus la Secția Chirurgie, cu o investiție de 25.000 de lei, bani pe care i-au adunat din sponsorizările câtorva firme și sumele mici, adunate leu cu leu, de la persoanele care au ales să îi susțină. În câteva zile, speră să aducă și să monteze și mobilierul, urmând ultimele detaliile. E foarte greu, dar voluntarilor nu le-a trecut niciodată prin minte să renunțe, chiar dacă sunt mulți cei care nu-i prea încurajează. Ne-au povestit că există momente de tristețe și, oarecum, tendința de abandon, mai ales că, așa cum ne-au spus, se implică deja solicitați de propriile servicii și vieți cotidiene. Nu munca și eforturile logistice, financiare îi obosesc, ci atitudinea unora dintre oameni care îi judecă în fel și chip: că au vreun interes ascuns, că primesc bani pentru ceea ce fac, pentru că numai niște nebuni ar munci atât degeaba. Mai există și cealaltă categorie de oameni, care judecă aspru autoritățile locale și conducerea spitalului, în necunoștință de cauză. Adevărul ni l-au spus voluntarii Asociației „Licuricii fericiți”: „nu ne-a cerut nimeni nimic, nu ne implicăm pentru că nu o face Primăria sau managerul spitalului, din nou, din contră, ci pentru că nu vrem să facem parte dintre acei oameni care se mulțumesc să constate, să judece, să arate cu degetul și să aștepte, mereu, să facă alții, considerând că doar așa se cuvine. Și, repet, nu facem nimic pentru aplauze, ci pentru că, așa cum le spun mereu «licuricilor», nu vrem să trăim doar pentru că ne-am născut. Fiecare dintre noi a avut propriile experiențe, unele foarte dure, care ne-au determinat să ne implicăm și altfel în viața comunității”. Poate nu vor reuși să ducă la bun sfârșit toate proiectele pe care le au, dar acești câmpulungeni sunt extrem de fericiți pentru ceea ce au făcut până acum, o fericire pe care poate puțini o înțeleg. Ei sunt visători și, într-adevăr, cu o doză de nebunie în gând și în suflet, cu mult curaj primit de fiecare dată de la cei care se implică și mulțumirea sinceră a celor care se bucură de licăririle lor. Cu siguranță nu se vor opri aici. Bine ar fi să li se alăture cât mai mulți oameni, cât mai mulți „licurici”, pentru că doar așa proiectul „Umanitate pentru comunitate” va avea continuitate.
