Secretul ștăbanului Necolaiciuc

Averea lui Mihai Necolaiciuc – fost șef al CFR, actualmente ușchit în Australia, să nu-l găbjească PNA-ul – suscită intense comentarii.
Mulți s-au mirat de unde-a avut ștăbanul o cisternă de dolari, pentru a-și clăti slăninile în piscina vilei de la Pojorîta, județul Suceava. Mulți s-au crucit cum de-și permite să-și comande în străinătățuri găurile din piatra ponce, cu care-și rașchetează tălpoiul și obrazul subțire ca scoarța de brad. Chiar așa, de unde are omulețul ăsta bani cu ghiotura, în condițiile în care n-a condus cel mai fertil sector de activitate, după cum bine știe orice pasager cu trenul?
S-au emis fel de fel de ipoteze, dar secretul tot eu l-am aflat, mulțumită agenției de detectivi pe care o conduc.
După cum bine știm, în România toate trenurile întîrzie, chiar și cel prezidențial. Întîrzie cu minutele, cu orele, cu zilele. Nici un tren nu vine la fix, asta-i legea pămîntului nostru, și-ar fi o imprudență s-o încalci.
Ei, și ce credeți că a făcut ștăbanul nostru? Lunar, el aduna minutele, orele și zilele de întîrziere ale trenurilor, vînzîndu-le apoi în Germania, Elveția și Japonia, acolo unde timpul este la mare preț. Vă spun cu mîna pe inimă, că acest ștab a ajuns ștăban doar datorită orelor și zilelor de întîrziere ale trenurile, pe care le-a păstorit și le-a ciobănit. Timpul respectiv era în plus, așa că n-a comis cine știe ce infracțiune.
Nu am aflat exact cu ce preț dădea el ora, dar știu că la trei cumpărate, pe a patra clientul o primea gratuit.
Ei, și pentru atîta lucru să-l fugărească pe om tocmai pînă-n codrii Australiei? Rău ne mai purtăm cu oamenii inteligenți ai patriei noastre.