Secretul spovedaniei

Responsabilitatea preoției înaintea lui Dumnezeu este maximă. Vocația preoției este vocația sacerdotală; misiunea este de ordin divin; de asemenea, responsabilitatea depășește umanul. Preotul va răspunde înaintea lui Dumnezeu pentru orice greșeală în săvârșirea vreunei Taine. Tot astfel va răspunde în privința secretului Tainei Sfintei Spovedanii.
Spun Sfinții Părinți că acel preot care va divulga altor persoane un păcat și pe cel care l-a săvârșit, este vrednic ca limba cu care a vorbit să i se scoată prin ceafă. Nu mai vorbim de răspunsul pe care-l va da la Judecata de Apoi! Preoții care nu cunosc acest lucru sunt vinovați de această necunoaștere. Trebuie să fie conștienți de misiunea la care s-au înrolat.
Penitentul, persoana care s-a spovedit și, într-un nefericit caz, întâmpină o asemenea ispită, nu trebuie să deznădăjduiască. În momentul în care a aflat, poate părăsi pe acel duhovnic, ducându-se la altul. Chiar dacă va suferi o asemenea rușine, să o primească ca îngăduită de Dumnezeu .
Nu trebuie judecat un asemenea preot, ci trebuie compătimit și evitat. Mai mult, să ne rugam lui Dumnezeu pentru el, ca să-l îndrepte și să-l lumineze.
Trebuie să fim foarte conștienți, că înaintea lui Dumnezeu toți oamenii suntem egali din punct de vedere spiritual. Toți avem un suflet spiritual. Deosebirea în această lume constă în trup, în ranguri sociale, în pregătirea intelectuală, în gândire, etc. Odată ce sfârșim această viață, dincolo vom fi egali .
În scaunul Sfintei Spovedanii se vede cel mai clar egalitatea umană! Aceiași stare de penitență și de căință o poate trăi, în același timp, atât un cerșetor sau un țăran simplu, cât și un savant sau un mare dregător .
Aici, la Spovedanie, vedem că toți oamenii suntem fii ai Aceluiași Tată. La o asemenea mare înțelepciune trebuie să ajungem pentru a înțelege realitatea adevărată a lucrurilor .
Vom fi mari atunci când ne vom da seama că suntem mici și invers.
(www.crestinortodox)