Longevitatea nu se explică printr-o mutație genetică, ci printr-un stil de viață sănătos, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii spanioli, care au analizat genele și densitatea osoasă a unui bărbat de 113 ani, publicat în Journal of Gerontology și preluat de AFP.
Pacientul, care a murit la vârsta de 114 ani, locuia în insula Menorca, Baleare.
Potrivit analizei genetice efectuate de echipa de cercetători de la Universitatea autonomă din Barcelona, coordonată de profesorul Adolfo Diez Pérez, gena LRP5, asociată cu longevitatea, și gena KLOTHO, asociată densității osoase, nu au suferit la acesta nici o mutație. Scheletul pacientului nu s-a deformat, densitatea osoasă era în stare bună, iar bărbatul nu a suferit niciodată o fractură.
Cercetătorii i-au examinat și pe fratele acestuia, în vârstă de 101 ani, pe două surori (81 și 77 de ani) și un nepot (85 de ani). Nici unul dintre aceștia nu suferise nici o mutație a genei LRP5.
Cercetătorii nu au exclus ipoteza ca o altă mutație genetică să stea la originea acestei longevități. Însă specialiștii au atribuit fenomenul sănătății excelente a acestei familii și, în special, a celui mai în vârstă dintre membri – care a deținut titlu de cel mai bătrân om din lume -, regimului alimentar mediteranean, pe bază de roșii, pește și ulei de măsline, climatului temperat al insulei și sportului practicat cu regularitate.
Până la vârsta de 102 ani, bărbatul a mers zilnic pe bicicletă și s-a ocupat de livada familiei.
Un studiu realizat de Cynthia Kenyon de la Universitatea din California, San Francisco, Statele Unite, publicat în 2003 în revista Nature, a stabilit că mutația, în cursul vieții, a unei gene numită daf-2, contribuie la prelungirea vieții prin restrângerea activității genelor responsabile de diminuarea longevității.
