Cercetătorii americani au descifrat modul elegant în care felinele beau apă sau lapte fără să își murdărească niciodată botul, potrivit unui studiu publicat în revista Science, informează AFP.
Cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology (MIT) și de la Universitatea Princeton au analizat cu ajutorul unor înregistrări video maniera în care pisicile și alte câteva feline sălbatice obișnuiesc să bea apă sau lapte.
Oamenii de știință au aflat astfel că felinele utilizează cu maximă eficiență echilibrul dintre două forțe fizice – gravitația și inerția.
Se știa deja că, pentru a bea, pisicile își întind limba către vasul cu apă și curbează vârful limbii pentru a-i da forma unui polonic.
Acest detaliu a fost observat pentru prima oară de un inginer de la MIT, în 1940, cu ajutorul unei camere video.
Însă, cu ajutorul unor camere video performante din zilele noastre, autorii studiului au remarcat faptul că doar vârful limbii pisicii atinge lichidul din bol.
Spre deosebire de câini, pisicile nu își introduc toată limba în apă sau în lapte atunci când beau, ci recurg la acest mecanism mult mai subtil și mai elegant.
De fapt, vârful limbii pisicii abia atinge suprafața lichidului, animalul retrăgându-și limba cu mare viteză. În acest fel se formează o coloană de lichid între limba în mișcare a animalului și suprafața lichidului, pe care pisica o captează imediat, închizându-și botul, lăsându-și imaculate atât mustățile, cât și buzele.
Coloana de lichid rezultă din echilibrul delicat dintre gravitație, care atrage lichidul către bol, și inerție, care în fizică se referă la tendința unui obiect sau a unui lichid de a-și continua mișcarea începută, atât timp cât nu i se opune o altă forță, au explicat autorii studiului.
Pisicile știu instinctiv cu ce viteză trebuie să „lingă” suprafața lichidului – de patru ori pe secundă, în medie – pentru a menține un echilibru perfect între cele două forțe și momentul în care trebuie să închidă botul.
Dacă așteaptă o fracțiune de secundă mai mult, forța de gravitație învinge forța de inerție, iar lichidul cade în bol.
De fiecare dată când atinge apa cu limba, pisica captează, în medie, 0,1 mililitri de lichid, potrivit calculelor savanților americani.
Deși pisicile domestice ating suprafața lichidului de patru ori pe secundă, felinele de talie mare au învățat să încetinească această mișcare, fără a „sparge” coloana de lichid, și sunt capabile să lingă în mod natural mult mai încet, fără nici o problemă.
