„Se strânge lațul!”

Parcă de la o vreme m-a lovit boala citatelor. Acesta din titlul de azi îi aparține regretatului (cred că nu numai de mine) domn Tomescu, omul care dădea culoare oricărui „tocșău” fotbalistic și nu numai. Amintitele vorbe i-au fost adresate, dacă nu mă înșeală memoria, unui anume Miron Cozma, iar adevărul cuprins în ele s-a tradus prin anii grei de pârnaie (și parcă totuși prea puțini!) cu care a fost „premiat” asasinul-șef (sau doar adjunct, depinde de nefinalizata cercetare penală în cazul Iliescu) al fenomenului Piața Universității și totodată (ehe, ce vremuri!) un fel de semi-patron, pe banii sindicatului minerilor, al echipei de fotbal Jiul Petroșani. Vă reamintesc că pe vremea când Tomescu spunea asta, iar Jiul se salva mereu miraculos ori promova tot astfel, și Federația și Liga (nu a minerilor, ci aia a fotbaliștilor, hă-hă-hă!, „profesioniști”) erau conduse de aceleași personaje ca astăzi: „domnii” Mircea Sandu și Dumitru Dragomir, capii întregului dezastru tot de azi din fotbalul nostru, ăi’ mai mari profitori din istoria postdecembristă, cei care și-au clădit, fiecare după posibilități, averi, funcții și faimă, bazându-se pe două elemente fundamentale: tupeul lor nemărginit și complicitatea tot nemărginită a unei copleșitoare majorități a faunei care conduce echipele noastre. Pentru că nici o golănie nu poate rămâne la infinit nepedepsită, iată că, uluitor, ceea ce n-am reușit noi, prin zecile de mii de articole publicate în prea mulții ani de dictatură a celor doi, dă să rezolve acum tocmai U.E.F.A. Și când? Tocmai când Nașu’ s-a pripășit pe acolo, căutând poate un soi de imunitate de tipul celei pe care Mitică a găsit-o deja în Parlament. Ar fi culmea ca banala joacă de-a măgărușul cu cei doi fotbaliști („străini, ia mai dă-i în…!”, și-or fi zis Nașu’ și banda) plus golănia cu palmaresul lui Poli Timișoara să constituie lațul care, vorba lui Nea Tomescu, să se strângă în jurul (măcar) unui gât. Dacă nu două, că Mitică deja a-nceput să-și confecționeze alibiuri, ceea ce demonstrează că treaba e groasă rău. Să nu uităm că și Al Capone a fost legat nu pentru sutele de crime, ci pentru o banală evaziune fiscală.