Se poate și fără ei! Sau nu ?

Campionatul Mondial este un prilej cum nu se poate mai potrivit pentru sportivii cu adevărat importanți de a-și etala din plin calitățile iar pentru unii dintre ei, cei mai vârstnici, de a se despărți de naționalele lor cât mai demn cu putință, eventual chiar prin câștigarea trofeului. Tot astfel, pentru cei mai tineri, mondialele reprezintă șansa afirmării depline, ba chiar ocazia de a prelua ștafeta de la cei aflați în retragere. Ultimul World Cup n-a făcut excepție fiind ultima reprezentație de avengură pentru unele superstaruri, în frunte cu Zidane, Nedved sau Kahn, lucru care se știa încă dinaintea începerii competiției. La doar o lună de la încheierea acesteia, am avut prilejul să vedem, fie și doar în rezumate, câteva dintre naționalele mereu apte de mari performanțe, lipsite acum de cei care le dădeau strălucire. Sau cel puțin așa credeam noi. Franța, fără marele mardeiaș dar și mai marele artist al gazonului, Zidane, n-a strălucit, dar nici nu s-a făcut de râs, câștigând în fața Bosniei. Ca o primă impresie, dincolo de artificiile marca „Zidane” care au lipsit, echipa câștigat, măcar aparent în viteză, ceea ce, dincolo de nostalgii, e absolut lăudabil. Cehii au pierdut acasă, în meciul de retragere a lui Nedved, dar asta nu mă miră: cu el sau fără, Cehia n-a jucat mai nimic, încă de pe vremea când am bătut-o fără drept de apel în preliminarii. Căderea lor dar și înviorarea noastră au venit, din nefericire, prea târziu pentru a ne mai bucura. Nemții fără Kahn nu primesc gol, ba mai și înscriu de 3 ori, probabil de bucurie că mingile le sunt furnizate de altcineva decât maimuțoiul bătrân și fițos. Până aici, nimic nou, absențe anticipate. Bomba însă a venit din două locuri simultan: din Anglia și din Brazilia. Lipsa uluitoare a lui Beckham, de altfel singurul care la Cupa Mondială a jucat, cât de cât, din toată echipa, s-a concretizat printr-un fotbal aproape stălucitor, tuturor celor prezenți în teren lipsindu-le, în mod fericit, nu Beckham, ci apărarea generată de prezența lui. Fără el, Anglia a juct cu adevărat fotbal, înscriind chiar de 4 ori împotriva celei mai ermetice apărări inventate în Mileniul III. Beckham ca Beckham, ducă-se (inclusiv la Real!) dar v-ați imaginat vreodată o Brazilie fără Ronaldinho!? Ba și fără Ronaldo, Kaka și Adriano, exact frâiele de la World CUp. Numai că înlocuitorii lor, de pe la Donețk și Moscova, nu prea aveau nimic de brazilieni. Până și Robinho a început să aducă mai mult a rus decât a „galactic” sau brazilian.