Nu conteniți să mă uimiți. O mare parte din voi. Atâta lipsă de reacție când e vorba de lucruri normale și atâta patimă la superstiții. Se oprește apa caldă sau apa rece. Nu face nimeni nici o sesizare. De ce oare? Nu cumva pentru că mulți, mult prea mulți nu folosesc? Nu cumva pentru că apa în care au făcut baie e păstrată cu sfințenie pentru a fi turnată în WC? Nu cumva pentru că sunt prea mulți nespălați? Se prea poate. Dar ia să se oprească netul de la 12 la 18, așa neanunțat. Să vezi cum toate gospodinele feisbuciste înroșesc liniile de telefon. Ia să se oprească semnalul la cablu, la fel, de la 12 la 18, fără nici o explicație. Să vezi cum toți moșnegii pun mâna pe telefon și reclamă. Că, nah, nu mai au unde se uita „la politică”. Doar asta îi ține în viață. Atâta le-a mai rămas. Să-și dea cu părerea în fața televizorului.
Când vine vorba de apă, nu e, frate, nimeni nemulțumit. De ce? întreb eu. Că nu folosește. De aia. Și te mai miri că simți tot felul de duhori prin magazine, autobuz sau în general pe unde se adună din ăștia certați cu apa și săpunul. Adică peste tot.
Eu nu pot să înțeleg cum rabzi așa, ca vita la jug, lipsuri esențiale, fără să spui nimic, fără să te revolți, dar faci panaramă pe la ușile cabinetelor medicale. Că stai tu prea mult la coadă. Faci crize de epilepsie stând la rând la pupat moaște, dar la urgență urli că nu ești băgat în seamă. Că-ți curg ție mucii. Sau că amețești. Sau că ai căderi de calciu ori te doare burta că ți-a venit ciclu și te duci la miezul nopții la urgență, să te consulte un doctor și să-ți dea un calmant. Și când strâmbă medicul din nas, văzând că ești jegos, ți se umflă rânza-n gât. Că nu te respectă. Că tu tare îl respecți.
Cum vă bate unul la ușă și vă cere ajutor pentru nu știu ce mănăstire sau biserică, imediat percutați. Imediat intrați în banii de înmormântare și dați, cică, pentru Dumnezeu. De parca El ar avea nevoie de bani. Dar, nah, vă închipuiți că vă vede de acolo, din ceruri, că faceți fapte bune. Când mințiți, bârfiți, înjurați, furați, țepuiți, vă bucurați de răul altuia și multe alte astea, nu vă uitați în sus? Nu vă vede El atunci? Nație de prefăcuți!
Dacă ar veni unul în halat alb și v-ar cere ajutor pentru un spital sau o clinică, ați sări așa? Da de unde! Ați începe să-l înjurați. Că nu le mai ajunge la doctori. Deși doctorii plătesc impozite. Din banii dați de ei, vi se plătesc pensiile și alocațiile. Școala progeniturilor voastre și operațiile, analizele și compensatele fără de care nu puteți trăi. La asta nu vă gândiți, așa-i? Nu te zbați să ai cele necesare traiului aici în lumea reală, ci ții cu tot dinadinsul să-ți fie bine într-o imaginară viață după moarte. Nu pot înțelege asta și gata.
Trăim într-un oraș plin de mocirlă. Curge nămolul pe străzi și trotuare ca sângele din nasul unui boxer ce tocmai a încasat-o. Locuri de parcare nu sunt, că au avut grijă să înalțe toate bordurile și să te facă să iei autobuzul până unde ai treabă. Aproape toate ieșirile din oraș sunt închise. Traficul e sufocat din cauza unor firme de banană care nu-și respectă termenele.
Face cineva scandal? Ia cineva atitudine? Neam. De asta, bandă de areactivi, se comportă firmele astea așa. Pentru că pot. Pentru că nu dau doi bani pe noi. Dacă făceau așa în Austria sau Germania, erau demult amendați și lăsați fără licențe. Dar, nah, în România se poate orice. Și nu din cauza celor care ne conduc, că oricum pe ăștia ni-i merităm, ci din cauza celor mulți care acceptă orice fără să facă nimic. Pentru că nu reacționați când nu vă convine ceva. Doar stați în fața televizorului și așteptați pensia sau ajutorul social. Că și astea or mai veni cât timp or mai sta sclavii ăștia plătitori de impozite prin țară. Țineți minte ce vă spun eu. În țara asta orice aberație este posibilă. Așa că nu vă mirați că sunteți operați de apendicită, când voi v-ați rupt piciorul. Asta e o metaforă. Să fim bine înțeleși, da?